Alba Iulia (Ghid)

Alba Iulia - Judetul Alba

CUPRINS:
1 Cadru Natural
1.1 Asezare
1.2 Populatie
1.3Clima
1.4 Relief
1.5 Vegetatie
1.6 Fauna
1.7 Ape
2 Istoric
3 Cultura, Educatie si Sport
4 Economie
5 Obiective turistice
5.1 Cetatea bastionara Alba Iulia
5.2 Catedrala Romano – Catolica
5.3 Muzeul Unirii
5.4 Catedrala Reintregirii
6 Bibliografie

Cadru Natural

Asezare: municipiul Alba Iulia este asezat in centrul podisului ardelean, la 460 5' latitudine nordica si 210 15' longitudine estica, 330 m altitudine, intr-o zona de interferenta a dealurilor ce coboara din Muntii Trascaului. Orasul propriu-zis este asezat pe prima terasa a Muresului, care formeaza spre est un ses lung de 8-10 km si lat de 2-4 km. Orasului ii apartin 10.365 ha teren, format din 3500 ha teren arabil, restul fiind pasuni, fanete, vii, livezi si pepiniere pomicole. Partea de vest a orasului este strajuita de inaltimile impadurite ale Muntilor Metalici cu Varful Mamut (630m).
Spre est, se disting dealurile podisului ardelean, erodate de raurile Mures, Sebes si Secas, acestea formand un sir de rape cu forme interesante si vegetatie rara. Spre sud, se vad culmile Muntilor Sebesului, cu Varful Surianul (2245 m) si cu Varful lui Patru (2130 m). Orasul este strabatut de soseaua E81, care face legatura intre Deva si Cluj Napoca la o distanta de 380 km. de Bucuresti, 100 km. de Cluj si la 241 km de Arad.

Populatie: populatia orasului este in numar de 66.369 locuitori, compusa din romani 94%, maghiari 3%, rromi 2% si alte nationalitati (germani si evrei) 1%.

Densitatea: medie fiind 63,4 loc/kmp.

Clima: se caracterizeaza prin veri calduroase, toamne lungi si ierni blande, cu o temperatura medie anuala de +10 C si precipitatii care ating o medie anuala de 650 m. Teritoriul judetului Alba se incadreaza in 2 sectoare climatice. Estul si centrul apartin sectorului cu clima continental- moderata, iar vestul si sudul sectorului cu clima de munte. Tinutul de dealuri se caracterizeaza prin veri calde, cu precipitatii nu prea bogate si ierni reci, cu strat de zapada instabil. Sectorul montan este caracterizat prin veri racoroase, cu precipitatii in general bogate si ierni friguroase cu strat de zapada gros si stabil. Temperatura aerului prezinta diferentieri teritoriale mari, ca urmare a deosebirilor altitudinale si de expunere fata de vanturile vestice si radiatia solara. Mediile anuale variaza intre 8,5o C la Alba Iulia, mediile lunii celei mai calde – iulie sunt cuprinse intre 20 – 25o C, iar cele ale lunii celei mai reci – ianuarie, scad la cca. -33o C. Maximele absolute au atins la Alba Iulia in 16 august 1952, 39,5o C.

Relief: este predominat din unitati montane (61%) la care se adauga, cele de dealuri (39 %). Carpatii Meridionali sunt reprezentati prin Muntii Sureanu. Acestia se desprind prin plaiul inalt de peste 2000 m ( Vf. Patru 2130 m, Vf. Sureanu 2059 m) si coboara domol spre nord pana la 800 m. In bazinul superior al Sebesului se gaseste o parte din Depresiunea Oasa. In nord sunt delimitati de Carpatii Apuseni prin Culoarul Depresionar al Muresului, respectiv Culoarul Orastiei. Podisul Transilvaniei, ce formeaza partea de est a teritoriului judetului se remarca prin relief colinar, cu inaltimi de 400-500 m fragmentat de vai largi cu lunci si terase, dominate uneori de versanti cuestici afectati de alunecari de teren si ravenari.

Munti

- Muntele Gaina (de 1.484 m)-partial pe teritoriul judetului Alba, pe platoul sau avand loc marea sarbatoare folclorica "Targul de fete", in fiecare an la 20 iulie;

- Muntii Bihor (cu vf. Curcubata, de 1.849 m) este cel mai inalt din Muntii Apuseni;

- Muntele Mare;

- Muntii Trascaului;

- Muntii Sureanu (cu vf. lui Patru de 2.130 m).

Vegetatie: zona padurilor foioase cuprind Podisul Secaselor, unde fragmentele de paduri de stejar cu carpen sau de stejar in amestec cu gorun, mojdrean ori artar tatarasc alterneaza cu pajisti secundare si terenuri agricole. Etajul padurilor de foioase acopera cea mai mare parte a judetului si e reprezentat prin paduri de gorun cu carpen si paduri de fag in amestec cu molid. Etajul padurilor de molid are limita inferioara la 1250 - 1300 m fiind reprezentat prin paduri de molid ce alterneaza cu pajisti secundare de paius rosu, iarba vantului si taposica. Etajul subalpin este prezentat la altitudinea de 1800 m fiind format din asociatii de Pinus mugo, Juniperus communis ce alterneaza cu pajisti de Festuca Supina si Nardus Stricta. In judetul Alba conditiile microclimatice favorizeaza dezvoltarea unor plante termofile ca: micsandra salbatica, liliacul transilvan, dar si a galbenelelor.

Fauna: lumea animala este reprezentata prin: cerbul, capriorul, capra neagra, ursul brun, rasul, mistretul, veverita dintre mamiferele mari, vipera cu corn, soparla de munte dintre reptile si ierunca, cocosul de munte, acvila de munte, fluturasul de stanca dintre pasari. Potentialul ecologic de care dispun apele judetului permite dezvoltarea pastravului, lipanului si mrenei.

Apele: raul principal care brazdeaza teritoriul judetului si care constituie si colectorul celorlalte cursuri de apa este Muresul. Dintre afluentii mai importanti se evidentiaza: pe partea dreapta Ariesul, Aiudul de Sus, Geoagiu, Galda si Ampoi, iar pe partea stanga Tarnavele, Sebesul, Pianul si Cugirul. Densitatea retelei hidrografice este de 0,5- 0,7 km/km2.

Lacuri

- Iezerul Ighielului-(la 22 km de Ighiu) este cel mai intins lac carstic din Romania de pe cursul superior al raului cu acelasi nume, el se afla in sudul Muntilor Trascau;
- Iezerul Sureanu-rezervatie stiintifica complexa, in nordul Muntilor Sureanu;
-Lacurile de acumulare:
-Oasa (de 460 ha, la 33 km de sugag), Tau, Nedeiu;
-Lacurile de la Ocna Mures-pe masive de sare.

Istoric

Judet Alba este, inca din vremurile de demult, un pamant favorabil asezarii si dezvoltarii comunitatilor umane. Cele mai vechi vestigii arheologice din acest teritoriu dateaza din Paloelitic. Spre deosebire de Paleolitic, Neoloticul este mult mai bogat in vestigii arheologice. Descoperirile facute in judetul Alba sunt dovada existentei uneia dintre cele mai importante culturi neolitice din Transilvania, cunoscuta in literatura de specialitate sub numele de Cultura Petresti. La inceputul secololui a doilea D.C., o parte din Dacia este cucerita de imparatul roman Traian si transformata in provincie a Imperiului Roman. Orasul Apulum, astazi Alba-Iulia, era unul dintre cele mai importante asezari din judetul Alba. Ampelum, astazi Zlatna, era urmatorul oras roman ca importanta in acest teritoriu. Ridicarea si dezvoltarea orasului Ampelum este strans legata de minele de aur deschise in Muntii Apuseni (Carpatii Orintali). Dupa retragerea armatei si administratiei romane la sud de Dunare, la inceputul decadei a opta din secolul trei dupa Hristos, fosta provincie romana este locuita de o puternica populatie autohtona atestata prin descoperii arheologice. Actualul teritoriu al judetului Alba era locuit la acea perioada de o poputatie numeroasa care a dus mai departe continuitatea poporului roman in secolele viitoare. Cronicile scrise si descoperirile arheologice vorbesc despre aparitia si dezvoltarea, in secolul IX, a unei asezari autohtone centru economic si politic in Transilvania. Alba-Iulia este, fara nici o indoiala, una dintre asezarile bine conturate, puternic centru economic, politic si religios al incipientului stat Roman, principat cunoscut sub numele de Voievodatul de la Balgrad. Infrangerea Ungariei de catre turci a avut ca rezultat aparitia Principatului Autonom al Transilvaniei, cu capitala la Alba-Iulia. Alba-Iulia devine astfel, pentru un secol si jumatate, cel mai important centru politic, cultural si umanistic al principatului, locul de intalnire al catorva remarcabile si rasunatoare evenimente istorice. In 1 noiembrie 1599, Alba-Iulia este orasul care l-a intampinat pe Domnul Mihai Viteazul, primul care a unit Principatele Romane intr-un singur stat. Orasul devine prima capitala a celor trei Principate Romane. Tipografia domneasca, atunci tiparnita Bisericii Ortodoxe ridicata de Mihai Viteazul incepand cu 1597, publica numeroase carti in limba romana, printe care si Noul Testament de la Balgrad in1648, Bucoavna in 1699 (primul Abecedar din istoria educatiei romanesti) la fel si alte 18 tiparituri romanesti, Alba-Iulia devine cel mai important centru publicistic din Transilvania in secolul al XVII-lea. Momentele decisive ale luptei sociale si nationale ale poporului roman din secolele XVIII si XIX nu puteau sa lase deoparte judetul Alba. Capii rascolei din 1784, Horia Closca si Crisan sunt incarcerati la Alba-Iulia, cercetati si apoi executati in mod crud fiind trasi pe roata la 28 februarie 1785. Hotararea romanilor de a isi apara dreptul sacru la libertate isi gaseste cea mai stralucitoare expresie intr-o serie de mari si eroice realizari, intre 1848 si 1849, avand ca erou pe Avram Iancu, remarcabila figura a revolutiei de la 1848 din Transilvania, prezent cu armata sa in Alba-Iulia. Sfarsitul Primului Razboi Mondial (1918) - a insemnat si sfarsitul ultimului imperiu multinationalist Austro-Ungar - deci prin urmare eliberarea popoarelor care au facut parte din el de sub opresiunea sociala si nationala, a facut din Alba-Iulia locul de intalnire unde unitatea nationala a fost desavarsita. La 1 decembrie 1918, Alba-Iulia a fost locul unde Unirea Transilvaniei cu Romania a fost decisa solemn si irevocabil de catre Marea Adunare Nationala de la Alba-Iulia alcatuita din delegati alesi de romanii din Transilvania, Unirea Statului National Modern Roman fiind atunci desavarsita.

Cultura, Educatie si Sport

Cultura: Alba Iulia exceleaza in port, datini si obiceiuri, influentele venite din zona Muntilor Apuseni, Muresului, Sebesului si Secaselor, romanii convietuind in armonie cu celelalte natii care s-au asezat de-a lungul istoriei pe aceste meleaguri. Vinul renumitelor podgorii ale Albei, cantecele si doinele inspirate din folclorul autentic al vaii Muresului si Muntilor Apuseni, frumusetea portului, bunatatea si intelepciunea oamenilor, toate acestea fac din acest tinut o tara de legenda. Orasul detine o Casa de Cultura, 5 sali de cinematograf, 1 teatru de papusi, 1 muzeu si 30 de biblioteci.

Educatia: Invatamantul in municipiul Alba Iulia are o baza materiala formata din 484 sali de clasa, 60 laboratoare si 35 ateliere scolare. In oras si in localitatile suburbane exista 10 scoli generale; Colegiul "Horea, Closca si Crisan"; 2 licee si 5 grupuri scolare. La nivel de invatamant post liceal exista doua seminarii: Seminar Teologic Ortodox, Seminar Catolic si 3 universitati: Universitatea "1 Decembrie 1918", Fundatia Universitara AISTEDA si Scoala Romana de Afaceri.

Sport: Alba Iulia dispune de infrastructura necesara realizarii de performante sportive. An de an, sportivii obtin rezultate de exceptie la competitiile nationale si internationale la care participa.
Cluburi precum cele de atletism, box, arte martiale, fotbal si inot contribuie la dezvoltarea unei atitudini pozitive fata de rolul sportului in viata unei comunitati. Orasul dispune de un complex olimpic modern si de un stadion cu o capacitate de 18000 locuri. Municipiul Alba Iulia este situat intr-o zona turistica atractiva pentru calatorul primit cu multa ospitalitate pe meleagurile sale.

Economie
Viata economica este dominata de cateva intreprinderi renumite a caror productie se exporta pe toate meridianele. "Apulum" SA produce o gama larga de produse din portelan, de mare finete si frumusete ce i-au adus notorietate internationala. Printre celelalte intreprinderi amintim fabrica de pantofi "Ardeleana" SA, intreprinderea mecanica "Saturn" SA, de produse refractare,"Resial" SA, de utilaje "Uteps" SA si altele. Alba Iulia este renumita prin sampania care-i poarta numele, prin vinul spumos si diferite alte produse alcoolice fabricate de societatea "Vinalcool", mult apreciate de partenerii economici si alti cumparatori. Numarul total al societatilor este de 3.079, din care cu capital majoritar de stat 81, iar cu capital privat 2.998. Din societatile cu capital privat, 27 sunt cu capital integral strain, 150 cu capital mixt roman-strain, 9 regii autonome, 17 organizatii cooperatiste si 335 persoane fizice si asociatii familiale.

Obiective turistice

Cetatea Bastionara Alba Iulia
A fost ridicata intre anii 1714-1738, fiind considerata cea mai reprezentativa fortificatie bastionara de tip Vauban din tara noastra. Planul cetatii a fost intocmit de arhitectul italian Giovanni Morando Visconti, sub conducerea generalului Stefan de Steinville, completata apoi de generalul Weiss.
Lucrarile propriu-zise la fortificatia de la Alba Iulia au inceput la 4 noiembrie 1715, cand s-a pus piatra de temelie a bastionului Carol, dedicat imparatului, situat pe latura de nord a cetatii. Intre secolele XVIII-XIX cetate a indeplinit rolul de centru militar al Transilvaniei si de depozit general pentru armament. Perimetrul zidurilor este de aproximativ 12 kilometri, acestea fiind ridicate cu ajutorul a 20000 de iobagi. Cetatea este alcatuita din 7 bastioane configurandu-i imaginea stelata caracteristica cetatilor de acest tip. Cel mai mare dintre bastioane este cel al Trinitatii, care masoara 116 si 135 m si are plasat in centru un blazon incoronat cu campuri multiple si frunze de acant.
Zidurile cetatii sunt construite din caramida , piatra de cariera sau din ruinele cetatii romane, ele masurand la baza 3m, iar la varf 1,20 m fiind sprijinite de contraforturi pentru a neutraliza impingerile pamantului. Intrarea se face prin sase porti, decorate cu statui si reliefuri de catre o echipa de sculptori condusa de Johhan Konig. Cetatea este impresionanta atat prin elementele decorative, cat si prin frumusetea celor sase porti ale fortificatiei, care sunt unice in toata arhitectura militara europeana. Sursa de inspiratie pentru artisti a fost mitologia antica, decoratia fiind realizata de sculptori ca Johann Konig, Johann Vischer si Giuseppe Tencalla. In totalitate cetatea se impune ca cel mai semnificativ ansamblu de plastica figurativa baroca din Transilvania. Intre zidurile ei s-au desfasurat evenimente de cea mai mare importanta pentru istoria poporului roman: epilogul rascoalei lui Horea si marea unire a Transilvaniei cu Romania la 1 Decembrie 1918.

Catedrala Romano-Catolica
Ridicata in secolul XIII, este cel mai valoros monument al arhitecturii medievale timpurii din Transilvania, imbinand armonios elementele romanice cu cele gotice. Edificiul a fost conceput ca o basilica cu trei nave, transept cu trei abside semicirculare, turn peste careu si doua turnuri pe latura de vest, adaugandu-se ulterior doua nave in zona transeptului.
In interiorul catedralei se afla sarcofagul lui Iancu de Hunedoara, alaturi de cele ale fratelui sau Johannes Miles, a fiului sau mai mare Ladislau si cele ale reginei Isabella si a fiului sau Ioan Sigismund.

Muzeul Unirii
Muzeul National al Unirii din Alba Iulia se numara printre cele mai importante institutii muzeale din Romania, atat din punctul de vedere al patrimoniului sau, cat si al prestigiului stiintific. Muzeul este adapostit in Cladirea Babilon din 1968, care prin bogatia plastica a fatadelor reprezinta celui mai important monument de arhitectura romantica din oras. La origine cladire cu destinatie militara, cladirea Babilon a fost construita intre 1851-1853. Cladirea are 2 etaje si peste 100 de incaperi unde se afla expozitia de baza, depozitele, biblioteca si laboratoarele de restaurare. Inceputurile institutiei sunt legate de "Societatea de istorie, arheologie si stiinte naturale din judetul Alba", infiintata in 1887, care a inaugurat primul sediu al muzeului in actuala cladire a Scolii generale nr. 3, unde au fost adapostite peste 1000 de piese arheologice si numismatice. Colectia a sporit prin activitatea remarcabila a primului director, Adalbert Cserni. Aniversarea semicentenarului unirii Transilvaniei cu Romania in 1968 la Alba Iulia, a determinat transformarea si restaurarea cladirii "Babilon", datand din 1853, care va adaposti noi sectii expozitionale, institutia primind numele de Muzeul de Istorie Alba Iulia.
Un nou moment aniversar, cel din 1975, cand la Alba Iulia se celebrau 375 de ani de la prima unire realizata de Mihai Viteazu, si 2000 de ani de existenta a orasului, a prilejuit reorganizarea completa a expozitiei de baza a muzeului, intr-un circuit continuu ce cuprindea parterul, etajul I si II ale cladirii "Babilon", institutia revenind la denumirea de Muzeul Unirii.
In prezent muzeul se afla intr-un amplu proces de reorganizare a expozitiei sale de baza, in 1998, cu ocazia aniversarii celor 80 de ani de la Marea Unire, reusindu-se totodata si deschiderea expozitiei permanente de etnografie, in spatiile adiacente Salii Unirii.

Muzeul cuprinde urmatoarele sectii:

SECTIA PREISTORICA cuprinde salile aflate in zona sudica a parterului cladirii, carora li se mai adauga si antecamera de la etajul I, cuprinzand exponate din perioada mileniilor VII – I i. Chr. In sala consacrata epocii pietrei, vizitatorii pot admira splendida ceramica pictata apartinand culturii Petresti, idoli din lut, unelte din silex si topoare perforate, sceptrul zoomorf din piatra descoperit la Vintu de Jos sau maciuca cvadrilobata de la Sard, alaturi de cateva topoare din arama, care dovedesc prelucrarea timpurie a acestui metal in spatiul intracarpatic al Romaniei. Epoca bronzului (mil. III-II i. Chr.) este ilustrata prin diverse vase sau podoabe gasite in mormintele de tip tumular din Muntii Apuseni, prin vasele cu decor incizat sau canelat apartinand culturilor Wietenberg si Noua cat si prin celebrul depozit de topoare si bratari din bronz descoperit la Ighiel. Pentru prima epoca a fierului, cele mai multe exponate provin din marea asezare fortificata de la Teleac (sec. X-VII i. Chr.), la care se mai adauga si depozitele cuprinzand obiecte din bronz de la Cugir, Zlatna, Fizesu Gherlei, Vintu de Jos. In antecamera aflata la etajul 1 sunt prezentate descoperiri ale unor populatii straine care au convietuit cu triburile geto-dacice, cum ar fi scitii agatarsi sau celtii. Primele sali de la etajul I prezinta Civilizatia Dacica, ajunsa la apogeul sau in sec. I i. Chr. – I d. Chr. Majoritatea exponatelor provin din cetatea dacica de la Piatra Craivii, aflata la mica distanta de Alba Iulia si identificata cu anticul centru Apoulon, din care a fost reconstituit in muzeu un fragment de zid cu blocurile originale. Lor li se adauga si obiecte provenind din cetatile de la Capalna sau Gradistea Muncelului, precum si diverse podoabe, arme si obiecte de harnasament din mormantul princiar de la Cugir sau din mormintele de razboinici de la Blandiana si Teleac.

SECTIUNEA ROMANA a expozitiei, care se deschide cu evocarea razboaielor de cucerire ale Daciei de catre Traian, este una dintre cele mai bogate din muzeu, cuprinzand exponate descoperite in cea mai mare parte in anticul centru roman Apulum si in castrul Legiunii XIII Gemina, ambele situri aflate pe teritoriul actualului oras Alba Iulia. Exponatele din sec. II-III sunt extrem de variate, incluzand: monumente sculpturale si inscriptii din calcar sau marmura, vase din lut confectionate in ateliere locale, precum cele atestate la Apulum sau Ampelum, sau ceramica importata de tip terra sigillata, opaite din lut si bronz, vase din sticla, obiecte de podoaba din bronz si os, elemente de mozaic, o interesanta trusa de instrumente chirurgicale. Deosebite sunt uneltele din lemn descoperite in minele de sare de la Ocna Mures sau in cele de aur de la Rosia Montana . O descoperire de exceptie o reprezinta grupul de inscriptii votive si reprezentari din lut sau piatra gasite in 1989 la Alba Iulia, in ruinele templului lui Liber Pater, care se adauga mai vechilor reprezentari de divinitati greco-romane sau orientale, expuse in sala consacrata vietii spirituale in epoca romana. Urmatoarele sali sunt consacrate prezentarii procesului de formare al poporului roman, dupa ce stapanirea romana se retrasese la sudul Dunarii, iar populatia daco-romana din fosta provincie a trebuit sa suporte trecerea valurilor de popoare migratoare, care au dominat temporar acest spatiu. In vitrine sunt expuse atat obiecte apartinand populatiei autohtone crestine, cum ar fi vase din lut, opaite cu semnul crucii, unelte si obiecte de podoaba, cat si unele obiecte, in special arme si piese de harnasament apartinand razboinicilor migratori. Procesul etnogenezei romanesti se incheie in a doua jumatate a mil. I, dupa asimilarea triburilor slave asezate pe teritoriul carpato-dunarean, etapa bine reflectata in muzeu prin descoperirile din necropola din sec. VII-VIII de la Berghin.

SECTIA MEDIEVALA se deschide cu prezentarea primelor formatiuni politice de pe teritoriul Romaniei, centrul unuia dintre acestea aflandu-se probabil chiar la Alba Iulia, dupa cum o dovedeste marea necropola din sec. IX-X descoperita aici, zeci de vase, obiecte de podoaba din argint, bronz, pietre semi-pretioase, unelte si arme din fier fiind expuse in vitrine. Unele morminte de calareti maghiari din sec. XI reflecta procesul de cucerire al Transilvaniei de catre regatul Ungariei, in vreme ce Moldova si Tara Romaneasca reusesc sa devina state feudale independente. Urmatoarele sali prezinta diverse aspecte ale vietii in perioada feudala, precum dezvoltarea mestesugurilor si comertului, inflorirea centrelor orasenesti transilvanene, in care un rol activ l-au jucat si colonistii sasi. Ultima parte a primului etaj este dedicata luptei domnitorilor romani, deseori legati prin aliante politico-militare, impotriva expansiunii otomane in perioada sec. XIV-XVI, o variata colectie de arme ofensive si defensive fiind expusa in vitrine. Inceputul etajului II este consacrata primei uniri politice a tarilor romane sub Mihai Viteazu, care dupa magistralele sale victorii impotriva turcilor, a infrant opozitia nobilimii transilvanene si a boierimii moldovene, care incercau sa se opuna cutezatorului sau ideal de unire. O atmosfera impresionanta pentru vizitatori este creata prin expunerea de armuri, steaguri si arme, copii de documente si gravuri de epoca, la care se adauga o reconstituire a cetatii Alba Iuliei in care Mihai si-a facut intrarea triumfala la 1 nov. 1599. Urmatoarele sali prezinta dezvoltarea principatului independent al Transilvaniei in sec. XVII, cand Alba Iulia, in calitate de capitala, a jucat un important rol economic, cultural si religios. Mitropolia Ortodoxa, ctitorita de Mihai Viteazu, a sprijinit activitatea tiparnitei in care va fi tiparita in 1648 si prima traducere in romana a Noului Testament. Un exemplar original al cartii, impreuna cu alte tiparituri romanesti din sec. XVII, icoane, cruci din piatra si fragmente de fresca apartinand fostei Mitropolii a Balgradului, subliniaza importanta pe care aceasta institutie a jucat-o in viata romanilor transilvaneni. O sala prezinta instaurarea dominatiei habsburgice asupra Transilvaniei si construirea noii fortificatii in stil Vauban de la Alba Iulia (1714-1738). Marii rascoale a taranimii romanesti de la 1784, conduse de Horia, Closca si Crisan, ii este dedicata o intreaga sala, in care sunt expuse arme, facsimile dupa documente de epoca si o roata de executie, care evoca tragicul sfarsit al martirilor la Alba Iulia.

SECTIA DE ISTORIE MODERNA a expozitiei prezinta cele mai importante momente ale luptei pentru libertate sociala si nationala si pentru unire: activitatea reprezentantilor "Scolii Ardelene" si rolul acesteia in dezvoltarea constiintei nationale a Romanilor, revolutia de la 1848-1849, unirea Moldovei si Tarii Romanesti sub Alexandru Ioan Cuza in 1859, razboiul pentru independenta din 1877. Dupa prezentarea luptei pentru eliberare nationala a romanilor din monarhia austro-ungara, culminand cu actiunea memorandistilor, urmatoarea sala este dedicata participarii Romaniei la primul razboi mondial, in vederea desavarsirii idealului statului national roman unitar. La sfarsitul conflagratiei, uzand de dreptul sau la autodeterminare, populatia romaneasca din fostele imperii tarist si habsburgic a decis unirea cu patria mama. O imagine panoramica a imensei Adunari Nationale de la Alba Iulia acopera un intreg perete al salii dedicate istoricei zile de 1 Decembrie 1918, in care mai sunt expuse drapele tricolore, textul cuvantarii lui Vasile Goldis, ziare de epoca, chiar si aparatul fotografic folosit de Samoila Marza pentru imortalizarea adunarii de la Alba Iulia. Urmatoarea sala evoca impresionantul moment al incoronarii regelui Ferdinand si reginei Maria ca suverani ai Romaniei intregite in catedrala ortodoxa de la Alba Iulia in 1922, precum si aniversarea celor 10 ani de la Unire, care a avut loc tot la Alba Iulia in 1929, in prezenta familiei regale si a liderilor politici. Ultimele sali prezinta viata politica in perioada interbelica, declinul democratiei in perioada premergatoare razboiului si tragica dezmembrare a tarii in anii ’40, cand parti din Transilvania, Bucovina si Basarabia au fost incorporate cu forta de Ungaria si U.R.S.S. Dictatura meresalului Antonescu si participarea Romaniei la cel de-al doilea razboi mondial incheie expozitia istorica a muzeului.

Catedrala Reintregirii
Catedrala ortodoxa, cunoscuta si sub numele de Catedrala Incoronarii, constituie expresia artistica a unitatii noastre nationale realizata prin actul din 1918. Arhitectura sa, inspirata din biserica domneasca din Tirgoviste, se inscrie in curentul romantic initiat in arta romaneasca in ultimele decenii ale secolului trecut, ce si-a propus valorificarea creatiei artistice medievale de la sud de Carpati. Constructie impunatoare, ridicata intre 1921-1923, dupa planurile arhitectului D.Ghe. Stefanescu, sub conducerea inginerului T. Eremia, aici au fost incoronati suveranii Romaniei Mari la data de 15 octombrie 1922, catedrala purtand si numele de Catedrala Incoronarii.
Edificiul are forma de cruce greaca inscrisa, cu un pridvor deschis, in interior se patrunde printr-un pronaos dreptunghiular, cu trei unitati de boltire in segment de arc de cerc, un naos ingust si altar. Decoratia pictata in fresca este realizata in spiritul iconografiei traditionale de catre Constantin Petrescu. De o parte si de alta a intrarii apar portretele suveranilor Romaniei Mari - regele Ferdinand I Intregitorul si cu sotia sa, Maria - subliniind cu aceasta semnificatia istorica a edificiului. Iconostasul, mobilierul, stranele au fost realizate din lemn de stejar, prezentand aceleasi motive decorative de inspiratie brancoveneasca. Ansamblul este dominat de un turn -clopotnita, inalt de 58 m, terminat in forma de cupola sprijinita pe coloane.In prezent aici se afla sediul Arhiepiscopiei Ortodoxe din Alba Iulia.

Informatii culese si prelucrate din urmatoarele surse:
1.Predescu Lucian, ’’Enciclopedia Romaniei’’, Ed. Saeculum, Bucuresti, 2002, pag. 108 – 121, pag. 164 – 180;

2.Alexandru Popa, ’’ Monumentele patriei noastre – Alba Iulia’’, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1962, pag. 23 – 40;

3.*** ’’Judetul Alba Iulia’’, Ed. Sport – Turism, Alba – Iulia, 1968, pag. 11 – 30, pag. 31 – 42, pag. 87 – 100.