Judetul Tulcea

Judetul Tulcea

CUPRINS:
1.Cadru Natural
2.Istoric
3.Economie
4.Rezervatii si Monumente ale Naturii
5.Muzee
6.Atractii Turistice
7.Bibliografie

CADRU NATURAL

Asezare - Judetul Tulcea este situat in sud-estul Romaniei, in nordul Dobrogei, si este traversat de paralela 45, la vest si la nord fiind marginit de Dunare si la est de Marea Neagra.

Suprafata - jud. este de 8498 kmp (3,6% din Romania) din care 42,5% sunt reprezentate de teren agricol, 41,6% apa si mlastini, 11,2 5 paduri.

Resedinta - administrativa a judetului este orasul Tulcea, situat pe malul drept al Dunarii, la mila 40 si cu o populatie de 97.417 locuitori. Localitatile pricipale sunt orasele : Macin, Babadag, Isaccea, Sulina si comunele Niculitel, Mahmudia, Jurilovca, Cerna, Baia.

Populatia - totala a judetului este de 266.897 locuitori, din care 130.799 locuitori in zona urbana si 136.098 locuitori in zona rurala; populatia activa - 111.924 persoane din care 12.907 in industrie si 41.300 in agricultura.
Etnii :
romani - 88,7 % ;
rusi - 7,5 % ;
ucrainieni - 1,4 % ;
turci si tatari - 1,3 % ;
rromi - 0,5 %,
greci ;
armeni, evrei, italiani, germani - 0,4 %.
Din punct de vedere al religiei :
romania ortodocsi - 91,1 % ;
romani ortodocsi de stil vechi - 6% ;
musulmani - 1,3 %.

Clima - este temperat-continentala. In aceasta zona bate un vant numit Crivat, care aduce ierni foarte reci, cateodata inghetand chiar Dunarea si Delta pe o perioada de doua-trei luni. Vara, vanturile puternice aduc aer cald si uscat care usuca pamantul si transforma solul in praf. Datorita pozitiei sale geografice, jud. Tulcea are aproape toate formele de relief din Romania. Aici se intalnesc doua grupe geografice Podisul Dobrogei de nord, si Delta Dunarii, teren inca in formare, care impreuna ca complexul de lacuri Razem-Sinoe ocupa o suprafata de 4.470 kmp. Cea mai importanta apa curgatoare este Dunarea, care traverseaza teritoriul judetului , divizat in 3 brate, Chilia, Sulina, Sfantu Gheorghe, formand Delta Dunarii, declarata in 1990 rezervatia Biosfera , aflata sub egida UNESCO.
Delta Dunarii - izvoraste din Muntii Padurea Neagra din Germania si se varsa in Marea Neagra, strabatand un drum de 2860 km. Suprafata Deltei s-a extins datorita malului adus de fluviu, formandu-se astfel o retea de canale, de lacuri, de insule acoperite cu stuf, de paduri tropicale, de pasuni si de dune de nisip care acum acopera o suprafata de aproape 5 640 km2. Acest taram al apelor adaposteste peste trei sute de specii de pasari si nenumarate specii de pesti si 1150 de specii de plante .
Flora si Fauna - este cel mai vast ‘’mozaic’’ din Europa . Aici se gasesc peste 300 specii de pasari dintre care amintim: pelicani, gaste, rate salbatice, berze, cormorani, egrete, califari albi sau rosii, flamingo, lebede, multe dintre ele fiind monumente ale naturii ocrotite prin lege. Multe dintre speciile pestilor intalnite aici au mare valoare economica: morun, nisetru, pastruga, cega - purtatori ai icrelor negre. Dintre mamifere se remarca herminele, pisicile salbatice, bizamul, caine enot, broaste testoase etc. Flora cuprinde: nuferi albi sau galbeni, nuci de apa, papura, ferigi, trestii mirositoare, stanjenelul etc. Peisajul floral este completat cu cele 8000 ha cu paduri cu arbori gigantici pe ale caror trunchiuri se imbratiseaza plantele agatatoare, lianele.

ISTORIC

Arheologii au descoperit urme ale existentei umane in nordul Dobrogei datand din neolitic, in zona comunei baia, in lunca Dunarii. La sfarsitul secolului al VII-lea, au ramas numeroase vestigii ale unirii dintre poputatie geto-dacica autohtona si colonistii greci.
Primul secol d.Hr. a marcat inceperea dominatiei romane in Dobrogea, care a facut parte din provincia Moesia de Jos, dominatie care a durat sapte secole. Invazia slavilor si a bulgarilor a distrus fortificatia romana, iar Peninsula Balcanica ramane sub dominatia Imperiului Bizantin a carui flota a protejat gurile de varsare ale Dunarii. In secolele XII-XIV, genovezii au construit fortificatii puternice la Chitila.
In secolul al XIV-lea, domnitorul Mircea cel Batran si-a extins dominatia peste Dobrogea in 1484, dupa caderea Chiliei, regiunea intrand sub dominatia otomana, iar in secolul al XVI-lea regiunea fiind locul de plecare spre cucerirea de noi teritorii, ca pe timpul romanilor. Nordul Dobrogei fiind din nou fortificat. O parte din populatie s-a refigiat la nord de Dunare. Pamantul a fost colonizat de turci veniti din Antalia si de tatari din stepele de dincolo de Marea Neagra. In timpul razboaielor ruso- turce din secolul al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, Dogrogea devine primncipalul teatru de razboi fiind pustiita si devastata, fiind numit atunci Drumul Tatarilor sau Drumul Razboiului. Otomaniii au acceptat asezarea lipovenilor, ucrainienilor si bulgarilor veniti din nordul Crimeii, cat si pe germanii din sudul Rusiei, cat si greci, evrei si armeni adusi aici de comertul infloritor.
In 1860 aici se gaseau mai multe consulate roman, turc, francez, austriac german s.a. Pe fundalul autoritatiii otomane si a interesului sporit aratat de marile puteri la guara Dunarii, Comitetul European al Dunarii a fost fondat in 1853 cu cartierul general la Sulina. Acesta a jucat un rol important in dezvoltarea comertului pe Dunare, astfel incat bratul Sulina al Dunarii a devenit canal navigabil. Orasul port Sulina a inregistrat o perioada de prosperitate, portul fiind modernizat si devenind port liber, extrem de activ pana in 1930. In 1977, zona libera Sulina a fost reinstaurata.

ECONOMIA
Principala ocupatie a populatiei din Delta Dunarii o reprezinta pescuitul. Pescarii continua sa utilizeze traditionalele barci pescaresti, ce pot strabate canalele inguste, pentru a ajunge la marile lacuri, dintre care unele depasesc suprafata de 5 000 ha. Delta Dunarii ramane o adevarata provocare pentru iubitorii de natura. Pe unele grinduri se practica cultura plantelor, pe altele exista izlazuri pentru cresterea animalelor. Navigatia pe brate si trasportul pe canale este o alta preocupare a localnicilor. Caleidoscop al unor peisaje mereu inedite, paradisul pasarilor si trestiilor, al puzderiilor de pesti - Delta Dunarii este o regiune de mare frumusete turistica si de un real interes stiintific.
Se pastreaza traditia prin deplasari cu lotci mici, special amenajate pentru turism, iar excursiile sunt conduse de catre fosti pescari sau tineri localnici care cunosc foarte bine locurile si salbaticia Deltei Dunarii. In perioada estivala, turistii vin in numar din ce in ce mai mare si vin pentru a imbina delta cu marea. Localitatile Sf. Gheorghe, Sulina sunt exact pe malul marii si la marginea deltei.

REZERVATII si MONUMENTE ale NATURII
ROSCA - BUHAIOVA - HRECISCA - rezervatie faunistica situata in depresiunea Matita, are o suprafata 15.400 ha. Aici se cuibareste in fiecare primavara cea mai mare colonie a pelicani din Europa. Vegetatia luxurianta mai gazduieste coloniile egretelor, lopatari sau starci galbeni.

PERISOR - ZATOANE -rezervatie faunistica situata in estul depresiunii Dranov. Pe o suprafata 14.200 ha se cuibaresc cele mai numeroase lebede precum si pelicanul cret, cormoranul etc. Nucleul rezervatiei este format din lacurile Zatonul Mare - Zatonul Mic.

PADUREA LETEA - rezervatie forestiera situata pe grindul cu acelasi nume. Este caracterizata prin abundenta plantelor agatatoare care se incolacesc pe arbori, dand aspectul unei paduri tropicale. Dintre arborii intalniti aici amintim: stejari brumarii, ulmi, plopi, salcii.

BASILICA NICULITEL -cea mai veche constructie cunoscuta pana in prezent in tara noastra; unicat arhitectonic in Europa.

MANASTIREA COCOS - ridicata in 1835 in stil oriental -turcesc, dar cu puternice influentate din arhitectura romaneasca. Detine un muzeu de arta medievala si moderna ce include si colectii de carte veche si icoane.

MOSCHEEA LUI ALI-GAZA PASA, BABADAG - cel mai vechi monument de arhitectura musulmana din Romania (sec. xVII). Are un minaret de 23 m inaltime.

MONUMENTUL EROILOR DE PE COLNICUL HOREI, TULCEA - inaltat in semn de omagiu eroilor cazuti in Razboiul de Independenta din 1877-1878.

MUZEE
MUZEUL de ARTA - se afla intr-o frumoasa cladire monument de patrimoniu arhitectural, construit in stil neoclasic. Muzeul de Arta din Tulcea detine colectii de pictura, sculptura, icoane, grafica, arta decorativa si orientala, placi de gravura
Muzeul a fost ridicat intre anii 1863-1865, ca Palat Administrativ al Sangeacului de Tulcea, denumit atunci si Conacul Pasei. Dupa reunirea Dobrogei cu tara, devine in 1878 sediul Prefecturii Judetului Tulcea. Intre 1950-1970, a functionat ca Sfatul Popular Raional Tulcea. Devine sediul Muzeului de Arta la data de 23 august 1982.
Muzeul de Arta Tulcea se mandreste cu ocrotirea unui patrimoniu important care a crescut constant, astfel incat detine sapte colectii, dupa cum urmeaza:

1. colectia de pictura moderna si contemporana (932 lucrari)
2. colectia de sculptura moderna si contemporana (420 lucrari)
3. colectia de icoane din secolele XVIII, XIX si XX (797 lucrari)
4. colectia de grafica moderna si contemporana (4.016 lucrari)
5. colectia de placi de gravura, unica in tara (400 lucrari)
6. colectia de arta orientala din sec. XVIII si XIX (311 piese)
7. colectia de arta decorativa din secolele XVIII, XIX si XX (139 piese)

MUZEUL de ISTORIE si ARHEOLOGIE - fondat in anul 1975 in ambianta unui vast complex arheologic si istoric alaturi de ruinele vechiului Aegyssus, ofera vizitatorilor imaginea trecutului istoric al teritoriului de la Gurile Dunarii.

Muzeul este organizat in doua pavilioane si adaposteste un bogat patrimoniu rezultat din cercetari arheologice efectuate in siturile din judetul Tulcea, descoperiri fortuite, achizitii si donatii. Vestigiile corespund celor trei mari perioade de prezenta umana in teritoriul nord dobrogean: pre si protoistoric, epocile greco-romana si medievala. In expunere se urmareste criteriul cronologic, dar si prezentarea pe situri, intr-o succesiune logica, coerenta.

Patrimoniul arheologic este organizat din colectii ce reunesc un ansamblu de peste 90.000 de piese: ceramice, numismatice, bronzuri, podoabe, piese epigrafice, obiecte paleocrestine si crestine, cele mai reprezentative
regasindu-se in vitrinele expozitiei permanente. Periodic se organizeaza expozitii temporare tematice ce valorifica bogatul patrimoniu al institutiei, deseori in colaborare cu institutii similare din tara si strainatate.
Bogatia siturilor si obiectivelor arheologice si a monumentelor antice, care dau o nota specifica judetului Tulcea, se reflecta in bogatul patrimoniu al muzeului. Cuprinde un numar mare de obiecte arheologice si de piese numismatice, multe dintre ele de importanta nationala.

MUZEUL de STIINTE ‘’DELTA DUNARII’’ - din anul 1993 sectie componenta a Institutului de Cercetari Eco-Muzeale Tulcea. De la confirmarea sa ca muzeu tematic - 8 iulie 1964 - si pana In prezent, muzeul functioneaza Intr-un edificiu, monument de arhitectura, ce se remarca prin decoratiunile interioare si exterioare, In cadrul carora un loc aparte Il ocupa elementele picturale si de stucatura. Construit la sfarsitul secolului al XIX-lea, imobilul situat In centrul orasului Tulcea a apartinut armatorului grec Alexandru Avramidis.
La inceput, a avut un patrimoniu care a constat din 1500 de piese zoologice, mineralogice si un herbar botanic consistent, colectii de botanica, malacologie, entomologie, ihtiologie, ornitologie, mamalogie, care insumeaza 66. 737 piese muzeale, la care se aduga si o colectie formata din peste 200 organisme acatice vii : crustacei, reptile, pesti. Din acest bogat patrimoniu, o parte relativ mica este expusa spre vizionare publicului prin intermediul expozitiilor de baza sau temporare organizate anual.
1. Colectia de botanica cuprinde specii de plante herboriate din Dobrogea si Delta Dunarii atat specii comune cat si specii endemice, rare, amenintate cu disparitia;
2. Colectia de entomologie cuprinde specii de insecte : coleoptere, himenoptere, diptere, din Delta Dunarii, Dobrogea si alte regiuni ale tarii;
3. Colectia de mineralogie si paleontologie cuprinde minerale provenite din Dobrogea, Baia Mare si fosile de amoniti, echinoderme, pesti, provenite din Dobrogea;
4. Colectia de ornitologie este alcatuita din specii de piese rapitoare de zi si de noapte, acvatice, de stepa si paseriforme. Colectia cuprinde specii rare, accidentale si amenintate cu disparitia. Piesele din colectie sunt naturalizate sau sub forma de balguri.
5. Colectia oologica cuprinde 320 de ponte apartinand pasarilor rapitoare si acvatice.
6. Colectia de mamifere cuprinde specii caracteristice Deltei Dunarii si Dobrogei;
7. Colectia de cranii si sternuri, cuprinde piese sub forma de cranii de mamifere si sternuri de pasari acvatice si rapitoare;
8. Colectia de ihtiologie cuprinde specii de pesti din ihtiofauna Deltei Dunarii, Marea Neagra si a oceanului Atlantic si Oceanul Indian;
9. Colectia de pesti vii, cuprinde specii autohtone rapitoare si pasnice, dulcicole si marine, precum si specii dulcicole exotice originare din America Latina, America de Sud, Asia de Sud-Vest, Africa Centrala.

ATRACTII TURISTICE
Cetatea Orgame - com. Jurilovca ; ruinele sale se afla la aproximativ 2 km est de orasul modern Isaccea, pe un promontoriu inalt de peste 20 m. Pozitia sa strategica a facut ca, aceasta sa joace un rol militar si comercial aparte. Cetatea romana timpurie, era un centru urban cosmopolit, cu o populatie formata din militari, veterani si civili romani sau greco-orientali. Cetatea propriu-zisa era dublata de o asezare civila de proportii.
Cetatea tarzie ramane sediu al flotei dunarene. Din aceasta perioada a fost cercetat un mormant monumental, cu arhitectura in forma de cruce, apartinand unei familii din sec. IV p. Chr. La sfarsitul sec. X si inceputul sec. XI cetatea isi reia functia defensiva, incinta fortificatiei fiind refacuta de bizantini pe vechile fundamente romano-bizantine. Ocupata de tatari, stapanita o vreme de Mircea cel Batran, cetatea este demantelata dupa cucerirea ei de catre turci in 1420. In sec. XVI, turcii au construit o tabara trapezoidala inconjurata cu val de pamant ce adapostea o garnizoana.
Cetatea Aegyssus - cetatea este situata pe dealul Monumentului, in partea de est a orasului Tulcea. Descoperirile arheologice, dar si originea celtica a numelui, pledeaza pentru construirea cetatii la sfarsitul sec. IV a.Chr. Depozitul de amfore grecesti din sec. I a.Chr. descoperit in acest punct ne arata ca Aegyssus a fost o importanta cetate greceasca. Cetatea de pe Dealul Monumentului apare mentionata in Notitia Episcopatum pe lista celor 15 resedinte episcopale din Dobrogea. In sec. X - XI existenta unei mici fortificatii in acest punct este dovedita arheologic si in izvoarele vremii. Dupa o distrugere masiva asezarea se muta la poalele fortificatiei. Prima atestare a asezarii apare intr-un registru vamal otoman din 1515 - 1517.
Cetatea Enisala - Este situata pe un deal ce domina imprejurimile, la intersectia unor importante drumuri de apa si de uscat. Cetatea a fost construita de puterea imperiala bizantina si de cea comerciala genoveza la sfarsitul sec. XIII si inceputul sec. XIV si a facut parte din lantul de colonii genoveze care ingloba orasele din Delta. Intre 1397-1416, in timpul domniei lui Mircea cel Batran, cetatea de la Enisala a fost integrata sistemului defensiv al Tarii Romanesti. Dupa cucerirea Dobrogei de catre turci in cetate s-a instalat o garnizoana militara otomana.
Zidurile cetatii, construite din blocuri de calcar, sunt prevazute pe trei laturi cu turnuri de aparare. Intrarea se facea printr-o poarta cu deschidere foarte inalta, prevazuta cu arcada dubla si aparata de un bastion masiv pentagonal. Cel de-al doilea zid de incinta al fortificatiei, aflat pe partea de nord-est, inchide un spatiu de cel putin doua ori mai mare decat cel cuprins in perimetrul incintei mici. Pe tronsonul pastrat al incintei mari se afla cinci turnuri rectangulare. In anii '90 cetatea a facut obiectul unui amplu proces de restaurare.
Biserica "Sf Atanasie" - descoperita in anul 1974, a fost ridicata in prima jumatate a sec. XIV ca biserica a unei curti feudale. Biserica avea dimensiunile initiale de 11,5 x 6,5 m si un altar semicircular acoperit cu o semicalota. In primele decenii ale sec. XV biserica isi inceteaza activitatea; este redata cultului la inceputul sec. XVI ca biserica a comunitatii parohiale a zonei cand au loc si primele modificari. In cursul sec. XVII pronaosul este din nou marit spre vest cu inca 1 m. In jurul anului 1880 au loc ultimele interventii si transformari: zidul despartitor dintre naos si pronaos a fost demolat partial si inlocuit cu o arcada; s-a refacut sarpanta si invelitoarea, iar la extremitatea vestica a lacasului s-a adaugat o turla-clopotnita din lemn.
Manastirea Saon - Manastire de maici, a fost ctitorita in 1864 ca un mic schit de monahii de la manastirea Celic-Dere, al carei metoh era. Din 1881 a devenit manastire de sine statatoare. Aceasta cuprinde: biserica, paraclisul, chiliile si o moara de vant. Biserica, cu hramul "Inaltarea Domnului", a carei temelie a fost pusa de episcopul Nifon al Dunarii de Jos, a fost ridicata in anul 1912.
Monumentul Independentei - Initiativa ridicarii Monumentului a apartinut Ligii pentru propasirea Dobrogei, condusa de poetul Ion Nenitescu. Piatra de temelie a fost pusa la 17 octombrie 1879, cu prilejul vizitei la Tulcea a domnitorului Romaniei, Carol I de Hohenzolern, insotit de Mihail Kogalniceanu, generalul-medic Carol Davila si colonelul Dimitrie Lecca, ministru de razboi; atunci, la baza fundatiei au fost ingropate, alaturi de un pergament, si decoratiile lui Carol Davila.
Monumentul lui Mircea cel Batran - a fost ridicat in anii 1900 - 1902 pe locul numit pana in 1947 Piata Mircea. Monumentul avea un soclu de 5 m, alcatuit din blocuri de granit; statuia, inalta de 4 m, il reprezenta pe domnitor in armura, cu mantia pe umar, cu coroana princiara pe cap, in mana stanga tinea sabia, iar cu bratul drept ridicat buzduganul. La baza soclului erau amplasati doi lei tinand sub labe trofee obtinute de domnitor in luptele cu dusmanul; in fata monumentului era plasata o placa de bronz pe care era gravata titulatura domnitorului.
Distrus de catre Bulgari, monumentul a fost reconstruit in 1977 in piata civica intr-o alta forma. In 2002 s-a incercat reconstruirea monumentului.
Bustul lui Spiru Haret - a fost executat in bronz de sculptorul tulcean Vasile N. Chiriachide si inaugurat in 1923. Pe soclu este adus un omagiu al tulcenilor pentru munca depusa in perioada 1883 - 1910 de catre ilustrul invatat pentru dezvoltarea invatamantului public in Dobrogea.
Manastirea Vovidenia - biserica, numita astazi - cea mica, a fost construita la jumatatea sec. XIX. La aproximativ 20 de ani, in 1866, acesteia i se adauga o biserica noua, mult mai impunatoare. La ora actuala aici traiesc in jur de 40 maicute si surori de manastire.
Manastirea Celic Dere - situata la 30 km de Tulcea, intre satele Posta si Telita, pe valea Cilicului, a fost construita catre mijlocul sec. XIX ca manastire de maici. Manastirea are aspectul unui sat cu gospodarii imprastiate, in care se remarca casa staretiei, casa ce adaposteste muzeul de arta ecleziastica si biserica. Biserica, ridicata la inceputul sec. XX, este printre putinele constructii etajate de acest gen din Romania, cu o biserica de iarna la demisol si biserica de vara la parter; muzeul manastirii, organizat in fostul atelier de pictura religioasa si de tesut covoare, este detinatorul unui important tezaur de obiecte de cult, intre care 43 de carti bisericesti tiparite intre 1643 - 1843; exemplarul cel mai valoros al colectiei este, Biblia de la Bucuresti -1688. In curtea manastirii se afla o moara de vant, monument de arhitectura.
Cetatea Proslavita - este situata la 12 km. pe malul drept al bratului Sfantu Gheorghe. Cetatea a fost ridicata de catre Imperiul bizantin. In epoca romano-bizantina pe malul Dunarii, la capatul nordic al promontoriului, au functionat doua turnuri de supraveghere a liniei Dunarii. Cercetarile arheologice au restaurat si conservat prin construirea unui cladiri de protectie, a numeroase locuinte, cuptoare, a mai multor necropole de inhumatie crestine; pe malul Dunarii, in apropierea punctului de traversare a Dunarii cu bacul spre Delta, a iesit la iveala instalatia portuara a cetatii. Cetatea a functionat pana in sec. XIV.
Cetatea Beroe - este situata pe un promontoriu inalt si stancos, pe malul Dunarii. Cetatea este mentionata in itinerarii antice. Surse epigrafice ne informeaza ca cetatea a fost reparata in timpul lui Constantin cel Mare. Cercetarile arheologice desfasurate in diferite etape au dus la descoperirea unor materiale si vestigii si din alte epoci istorice: bronz, neolitic, prima si a doua epoca a fierului. La nord de cetate se afla necropola din care au fost cercetate peste 1.100 de morminte, incadrate intre sec. II - VII si X-XII.
Cetatea Arrubium - este situata pe un promontoriu inalt pe malul Dunarii, la marginea sud-vestica a orasului. Numele este de origine celtica. Cetatea apare mentionata in unele izvoarele antice de epoca romana. Izvoarele antice si descoperirile arheologice atesta faptul ca la Arrubium au stationat unitati de cavalerie. In absenta unor sapaturi arheologice sistematice informatiile despre evolutia cetatii sunt destul de lacunare; ruinele cetatii au fost distruse in mare parte de cariera de piatra ce a functionat chiar la baza promontoriului cetatii.
Cetatea Troesmis - situata pe malul drept al Dunarii, a reprezentat in perioadele romana si romano - bizantina unul dintre cele mai importante centre militare si urbane ale Dobrogei, ridicat pe locul unei cetati getice. Desi cercetarea arheologica a sitului Troesmis a inceput in 1860, in anii 1865 - 1868 au efectuat mai multe campanii arheologice, au lipsit cercetari de amploare urmate de restaurari de monumente, astfel incat astazi situl sa fie unul vizitabil.
Cetatea Noviodunum - ruinele sale se afla la aproximativ 2 km est de orasul modern Isaccea, pe un promontoriu inalt de peste 20 m. Pozitia sa strategica a facut ca, aceasta sa joace un rol militar si comercial aparte. Era un centru urban cosmopolit, cu o populatie formata din militari, veterani si civili romani sau greco-orientali. Cetatea propriu-zisa era dublata de o asezare civila de proportii. Distrusa de atacurile gotilor in jurul anului 267, cetatea este refacuta in vremea imparatilor Aurelian si Probus.
Din aceasta perioada au fost dezvelite incinta de nord cu sapte turnuri de aparare semicirculare, poarta de acces spre instalatia portuari, o basilica, si un mare turn, cu o suprafata de 225 mp, pe latura de sud a cetatii. La sfarsitul sec. X si inceputul sec. XI cetatea isi reia functia defensiva. Ocupata de tatari, stapanita o vreme de Mircea cel Batran, cetatea este cucerita de turci in 1420. In sec. XVI, turcii au construit o tabara trapezoidala inconjurata cu val de pamant ce adapostea o garnizoana.

Informatii culese si prelucrate din urmatoarele surse bibliografice:

1.*** ’’Judetul Tulcea’’, Ed. Sport - Turism, Bucuresti, 1980, pag. 15 - 36 ; pag. 38- 49, pag. 109-159, pag. 293- 305 ;