Neamt

Situat pe vaile unor ape limpezi si repezi (Bistrita, Siretul, Moldova), strajuit de crestele muntilor Bistritei si masivul Ceahlau, este locul ideal de sejur pentru orice amator de recreere. Aflat la distante de cca. 350 km de Bucuresti, cca. 325 km de Cluj Napoca, 620 km de Timisoara sau cca. 480 km de Constanta, dispunand de drumuri modernizate, de o retea bogata de hoteluri, hanuri si popasuri turistice, judetul Neamt permite practicarea turismului in conditii optime in tot cursul anului.
Straveche vatra de tara din centrul Moldovei, tinutul apare mentionat sub numele de Neamt intr-un document semnat de Alexandru cel Bun in anul 1403. Pe aceste meleaguri au trait o parte a vietii lor si au creat, figuri ilustre ale culturii romanesti precum Al. Vlahuta, I. Creanga, M. Eminescu, M. Sadoveanu, C. Hogas, filozoful V. Conta, pictorii N. Grigorescu, N. Tonitza, A. Baesu, L. Vorel si V. Brauner. Amintirea acestor personalitati este evocata in cadrul unor case memoriale, muzee sau manifestari culturale.
Aici, in judetul Neamt, se pot vizita valoroase monumente ale trecutului, restaurate pastrate cu grija - Cetatea Neamt (Tg. Neamt), Curtea Domneasca (P. Neamt), Palatul Cnejilor (com. Durau) - dar si obiective de interes turistic - rezervatia de zimbri "Dragos Voda" (langa Tg. Neamt) sau cele mai spectaculoase chei ale Romaniei: cheile Bicazului, rezervatie floristica si faunistica de mare incantare, masivul Ceahlau - unde legenda spune ca a trait Zamolxis, zeul dacilor - ofera amatorilor ocazia unor drumetii montane atractive.

CADRUL NATURAL
Invecinat cu judetele Suceava la nord, Harghita la vest, Bacau la sud si cu judetele Iasi si Vaslui la est, Judetul Neamt este situat in partea central-estica a Romaniei si se incadreaza, din punct de vedere geografic, intre 46040' si 47020' latitudine nordica si 25043' si 27015' longitudine estica. Formele de relief au inaltimi cuprinse intre 1907m (varful Ocolasul Mare) si 169 m (lunca Siretului).

Relieful
Relieful judetului Neamt se suprapune partial Carpatilor Orientali, Subcarpatilor Moldovei si Podisului Moldovenesc. Asadar unitatile de relief predominante in judet sunt cea muntoasa, reprezentata de Carpatii Orientali : prin muntii Bistritei, masivul Ceahlau, muntii Hasmas, muntii Tarcau si muntii Stanisoarei, care ocupa 278.769 ha (51% din suprafata judetului).
Din intreg lantul Carpatilor Orientali, Masivul Ceahlau este cel mai impresionant, atat prin frumusetea deosebita a peisajului oferit, cat si prin aspectul sau impunator. Toate acestea l-a facut unul dintre muntii cei mai cautati de catre turistii din tara, dar si din strainatate. Prezenta vie in folclorul local, inconjurat de o aureola magico-mitologica, imaginea Ceahlaului se reflecta distinct in paginile de literatura sau in operele artistilor plastici. Pe langa acesta, nu putem sa nu mentionam Cheile Bicazului, strabatute de raul Bicaz.

Reteaua hidrografica
Lungimea totala a raurilor ce traverseaza judetul Neamt este de peste 2000 km. Dintre acestea, Bistrita are 118,0 km, Moldova 70,0 km, Cracau 58,0 km, Ozana 54,0 km, Siret 42,1 km.
Din punct de vedere al debitelor, cele mai importante rauri ale judetului sunt Siret, Moldova si Bistrita. Din punct de vedere al regimului de alimentare, apele subterane au o pondere de 15-30%, iar cele din topirea zapezii intre 30-40%.
Lacurile existente pe teritoriul judetului sunt artificiale, fiind amenajate in scopuri complexe (hidroenergetice, pentru atenuare viituri, irigatii, piscicultura, rezerva de apa, agrement). Acumularea Izvorul Muntelui este cea mai importanta, avand o suprafata de aproximativ 3120 ha si un volum de apa de aproximativ 1251 milioane m3.

Clima
Clima judetului Neamt este temperat continentala.
Arii protejate in judetul Neamt
Ariile naturale de interes national si local ocupa suprafata de 38.448 ha. Dintre acestea, cele mai impresionante sunt Parcul National Ceahlau, cu o suprafata de 7.742 ha si Parcul National "Cheile Bicazului", cu 3.315 ha. O alta arie protejata, de interes national, este rezervatia naturala de la Vanatori si care cuprinde 26.380 ha.
Dintre ariile protejate de interes local pot fi amintite rezervatia forestiera de la Dobreni, lacul Izvorul Muntelui (cu 150 ha), rezervatia floristica "Dealul Vulpii" si rezervorul fosilifer "Cernegura" (aflate in apropiere de Piatra-Neamt), Cheile Sugaului - Munticelu, pesterile Tosorog si Munticelu (zona Bicaz Chei), stanca de la Serbesti.Nu putem sa nu amintim si de Padurea de argint sau Codrii de arama, situate intre localitatile Agapia si Varatec.
La acestea se adauga Rezervatiile Naturale Dobreni, Gosman, Brates, Borca, Lacul Cuiejdel si Secu, Rezervatia "Codrul Secular Runc", ariile naturale protejate Pietricia, Cozla si Agarcia (din zona Piatra-Neamt), ariile speciale avifaunistice Lacurile Pangarati si Vaduri.

DATE STATISTICE
Populatia judetului Neamt in martie 2002 numara 554.516 locuitori ;fata de 583.686 locuitori inregistrati la 1 ianuarie 1994. Dintre acestia, 36,6% locuitori in mediul urban si 63,4% in mediul rural.
Densitatea populatiei este de 94 loc./kmp. Cele mai mari densitati se intalnesc in zonele municipiilor Piatra Neamt si Roman.
Conform datelor obtinute in urma recensamantului din 18-27 martie 2002, populatia stabila a judetului Neamt numara 554.516 locuitori, din care masculina 49,1% (272.339 locuitori) respectiv feminina 50,9% (282.177 locuitori).

DATE ISTORICE
Cele mai vechi urme de locuire umana de pe teritoriul actual al judetului Neamt dateaza din paleoliticul superior, ele fiind evidentiate indeosebi pe Valea Bistritei, unde s-au descoperit numeroase situri arheologice.
Evolutia comunitatilor umane, concentrarea lor in adevarate sate, introducerea uneltelor din piatra slefuita, corn, os, lut ars, pe langa cele din silex, diversificarea tehnicilor de modelare si de decorare a ceramicii, dezvoltarea vietii spirituale, toate acestea au condus treptat la formarea celei mai stralucite civilizatii preistorice a Europei. Cercetarile efectuate de catre specialistii Muzeului de Istorie Piatra Neamt in statiunile arheologice de la Izvoare-Piatra Neamt, Traian-Dealul Viei, Tarpesti, Frumusica, Calu, Valeni, Ghelaiesti, dar si in alte locuri, au evidentiat in special valoarea plasticii antropomorfe si zoomorfe, a ceramicii pictate, aducand o contributie de exceptie la o mai buna cunoastere a acestei civilizatii.Salile acestui muzeu adapostesc cea mai impresionanta colectie de obiecte apartinand acestei culturi.
Epoca bronzului si apoi epoca fierului, caracterizate prin aparitia si dezvoltarea metalurgiei, sunt evidentiate prin asezarile de pe cuprinsul bazinelor Bistritei si Moldovei. Treptat, ele au lasat locul societatii tracice si apoi civilizatiei dacice. Acesteia din urma ii apartin asezarile descoperite in zona orasului Piatra Neamt, la Batca Doamnei, Cozla si Calu, care au oferit importante informatii referitoare la nivelul inalt de dezvoltare economico-sociala, militara si spirituala atins de civilizatia dacica din aceasta parte a tarii. Chiar si dupa constituirea provinciei Dacia, marturiile arheologice de la Poiana-Dulcesti atesta gradul inalt de civilizatie .
Aparitia popoarelor migratoare a modificat puternic evolutia populatiei daco-carpice existente in sec. IV e.n. pe teritoriul actual al judetului. Influenta acestora, dar si cea a civilizatiei romane sau romano-bizantine, a dus la aparitia, intre secolele V-VII e.n., a culturii Costisa-Botosana, care a coincis, cu perioada formarii poporului roman. Dintre asezarile ce dateaza din aceasta perioada, amintim pe cea de la Davideni, unde a existat intre sec. V-VIII o comunitate romanica, aflata intr-un proces de crestinare.
Semnificative pentru perioada secolelor VIII-IX sunt asezarile de la Bornis-Dragomiresti, Izvoare-Bahna, Poiana-Dulcesti si Brasauti-Dumbrava Rosie, care apartin culturii Dridu.
Informatiile privitoare la primele doua secole ale mileniului II sunt insuficiente sau prea putin analizate. In schimb se cunosc suficiente elemente legate de populatia autohtona a secolului XIII, dar mai ales despre asezarile medievale de la Piatra-Neamt , Batca Doamnei si Pietricica.
Evolutia asezarilor rurale a dus la formarea, incepand cu a doua jumatate a sec. XIV, a primelor centre cu nuanta urbana: Piatra lui Craciun, Roman si Neamt. Cu timpul, targul Piatra capata o mai mare importanta, aceasta si datorita constituirii aici a unei Curtii Domnesti, iar Romanul devine unul dintre cele mai insemnate centre, facand parte din sistemul defensiv al Moldovei, aici fiind intemeiata in 1408 si o episcopie. Orasul Neamt va deveni mai cunoscut odata cu ridicarea, pe Culmea Plesului, a Cetatii Neamtului. Tot din perioada medievala dateaza inceputurile Manastirii Neamt, unul dintre cele mai vechi si mai vestite centre religioase din tara, alaturi de Manastirile Bistrita, Secu, Sihastria, Agapia sau Varatec.
Continua crestere a productiei de marfuri si a celei agricole, dar si intensificarea schimburilor comerciale, face ca dezvoltarea economica a tinutului sa fie din ce in ce mai vizibila. Astfel, spre sfarsitul sec. XVIII sunt atestate o serie de centre de schimburi, iar odata cu inceputul sec. XIX incep sa apara si primele fabrici. Revolutia tehnica, reformele de dupa 1859, cucerirea independentei de stat in 1877 si masurile legislative ce au urmat au dus la dezvoltarea capitalismului industrial si in aceasta parte a tarii.
Participarea Romaniei, incepand cu 1916, la primul razboi mondial a facut ca situatia generala a judetului sa aiba mult de suferit. In anii de dupa razboi s-a reusit refacerea vietii economice, perioada interbelica fiind o perioada relativ prospera. Intrarea Romaniei in cel de-al doilea razboi mondial, moment ce l-a gasit pe maresalul Ion Antonescu la Piatra Neamt, a determinat trimiterea pe front a unitatilor militare din zona Neamtului, alaturi de alte unitati din tara, si participarea la lupta pentru reintregirea Patriei. Evolutia ulterioara a evenimentelor, a facut ca multe dintre localitatile din estul judetului sa sufere mari distrugeri.
Anii de dupa razboi si schimbarea regimului politic in 1947, au determinat o noua etapa in evolutia istorica a judetului Neamt, in care se pot distinge si transformari pozitive, care si-au pus amprenta asupra zonei si a locuitorilor sai.

OBIECTIVE TURISTICE

1. BISERICA DOMNEASCA "SF. IOAN BOTEZATORUL" a fost zidita in anii 1497-1498.
Constructia masoara 25,90 m in lungime, 8,10 m in latime in dreptul pronaosului, avand o inaltime de 11,30 m, fiind cel mai valoros edificiu al Ansamblului arhitectural din epoca lui Stefan cel Mare. Impreuna cu cele de la Borzesti si Razboieni, aceasta biserica se distinge prin structurarea interioara aparte, prin forma si stilul rafinat ce se formeaza si care se va numi stil moldovenesc. Caracteristica tipului constituit la sfarsitul secolului al XV-lea, ea este o imbinare intre constructiile cu plan dreptunghiular si bolti semicilindrice si cele cu plan trilobat si turla pe naos. Prin cele doua nise laterale ale naosului se anticipeaza unele rezolvari arhitecturale ale veacului urmator, ce vor deveni reprezentative in cazul bisericilor de la Arbore, Reuseni si Dobrovat.
Intrarea in biserica se face printr-un portal de piatra, de factura gotica, creatie cu totul remarcabila prin imbinarea unor elemente comune epocii, cu altele de certa originalitate. Torurile marginale, separate prin cavete adanci, se nasc din cunoscutele baze cilindrice sau prismatice, ingrijit ornamentate cu decor stilizat de incizii geometrice, caneluri si frunze. Procedeul apare ca un laitmotiv in practica arhitecturala a epocii, dar amplasarea unui decor sculptural pe intreg timpanul portalului constituie un caz mai putin obisnuit in ansamblul ctitoriilor lui Stefan cel Mare, cu atat mai mult cu cat este vorba de un motiv ornamental ce reprezinta o transpunere a modelului din piatra traforata, caracteristic ferestrelor cu menouri. Interiorul este impartit dupa sistemul devenit clasic, in pronaos, naos si altar. In urma unei interventii recente, tinand de necesitatea maririi spatiului interior, s-a practicat o deschidere mare in zid, terminata cu un puternic arc transversal. Ancadramentul de piatra al usii despartitoare, ornamentat cu baghete incrucisate, motiv foarte uzitat in acea perioada, este astazi amplasat in exterior, pe latura de nord a incintei. Pronaosul este acoperit cu doua calote sferice, dispuse in fila, separate printr-un mare arc transversal din piatra, care impreuna cu arcele dublouri longitudinale, preia impingerile boltilor si le descarca prin intermediul unor console bine marcate in pilastrii de piatra de talie, cu retrageri si muchii tesite. Un perete masiv desparte pronaosul de naos. Naosul este impartit in trei travei, separate prin doua arce dublouri transversale. Traveele transversale sunt acoperite cu bolti semicilindrice. Traveea centrala prezinta o bolta de forma unei calote sferice, sprijinita pe arce oblice cu pandantivi, dupa sistemul moldovenesc specific epocii lui Sefan cel Mare. Inaos, doua abside practicate in grosimea zidului se regasesc marcate in exterior prin rezalituri puternice, flancate de contraforturi, acoperite cu o copertina din piatra de talie, care urca pana la inaltimea nasterilor boltilor. Absida altarului are forma uzuala semicirculara , fiind boltita in sfert de sfera, cu o singura fereastra centrala situata pe axul navei.
Vechea catapeteasma nu se mai pastreaza, iar cea actuala a fost montata cu prilejul lucrarilor din 1868-1873, fiind sculptata de "Gherasim monahul si Tanase sapatorul" si zugravita de catre pictorii Panaite Mavrodin si C.V. Basarab. Daca ornamentatia bisericii a fost sau nu intregita prin zugravirea interioarelor, este foarte greu de precizat astazi. Chiar daca nu s-a realizat o pictura murala in timpul vietii ctitorului, este foarte probabil ca vreunul dintre urmasii sai sa se fi ingrijit de acest lucru. Lucrarile de restaurare din 1937-1938 s-au incheiat prin eliminarea multor "indreptari" si adaugiri de data mai recenta, redandu-se bisericii forma sa originara.
Din tezaurul bisericii nu s-au mai pastrat decat un Tetraevangheliar, aflat astazi la Muzeul de Istorie al Romaniei. Scris la Putna in 1502 de catre ieromonahul Spiridon, acest manuscris poarta mentiunea ca a fost lucrat din porunca lui Stefan cel Mare pentru "biserica sa cu hramul Sf. Ioan, de la curtile sale de pe Bistrita", ridicandu-se la valoarea unei adevarate opere de arta prin ornamentatia bogata si miniaturile care infrumuseteaza textul. Un deosebit interes istoric prezinta si noul Pomelnic, intocmit in 1792, care consemneaza cele mai importante evenimente din existenta acestei ctitorii voievodale.

2. Biserica ’’Buna Vestire’’, Darmanesti
In cartierul Darmanesti din Piatra-Neamt, pe un platou care se intinde pana in soseaua ce duce la Targu Neamt, atrage atentia prin profilul sau masiv Biserica "Buna Vestire".
Fosta capela in incinta curtii boieresti a lui Darie Darmanescu, ea evoca in modul cel mai sugestiv - prin caracteristicile sale constructive - acea perioada in care se defineste la limitele cele mai evoluate conceptul de mosie autarhica in acceptia sa economico-sociala, dar si spirituala. Este vorba de cea de-a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, cand instabilitatea politica prelungita si framantarile interne generate de o redistribuire a principalelor functii de conducere in stat, obliga la o reconsiderare a spiritului provincial, multi dintre boierii de curte preferand sa se retraga la vechile lor proprietati. Pentru acestia, curtea de pe o mosie sau alta, inceteaza de a mai constitui o resedinta sezoniera si se dezvolta ca atare: constructii temeinice, ziduri de incinta, biserici-capela concepute pentru a servi in cazuri extreme si ca puncte centrale a unor veritabile sisteme defensive. Astazi nu se mai pastreaza curtea boiereasca a lui Darie Darmanescu. Doar in fata bisericii, un zid din piatra de rau ingaduie sa ne imaginam o incinta greu accesibila, capabila sa reziste chiar unor atacuri mai organizate. Se pare ca biserica nu se situa in centrul spatiului protejat ci mai aproape de latura sudica, fiind frecventata exclusiv de catre familia boiereasca si slujitorii curtii. Din punct de vedere arhitectural, monumentul cumuleaza trasaturi proprii secolului al XVIII-lea, in unele cazuri dificil de identificat sub acoperamantul modificarilor ulterioare. Se incadreaza in categoria bisericilor cu plan triconc, avand sanurile laterale bine conturate. In interior, spatiul este destul de limitat si ca atare nu vom mai regasi clasica impartire in naos, pronaos si altar, pridvorul din fata intrarii fiind adaugat in 1914. Nu este decat o singura rotonda centrala, boltita cu o calota sferica si destinata membrilor familiei boieresti.
Spre rasarit, naosul se prelungeste cu absida altarului, iar in partea opusa, o tinda joasa pentru slujitorii curtii se afla dincolo de un perete despartitor astazi fiind disparut si inlocuit cu un simplu arc de sustinere. In peretele sudic al naosului, o nisa boltita marcheaza locul mormintelor ctitoresti, iar clopotnita, de forma unui turn prismatic nu prea inalt, se ridica in partea vestica a constructiei, deasupra prelungirii spatiului central, constituind obiectul unor recente modificari structurale. Zidurile groase ale monumentului nu sunt omogene. S-a construit din piatra si caramida cate un parament la exterior si interior, spatiul median fiind completat cu un emplecton de piatra de rau. Pentru aparare, s-au deschis in ziduri patru crenele care vizeaza punctele de acces in incinta, iar usa poate fi blocata si astazi cu ajutorul unui drug masiv, varat in grosimea zidului.
Biserica Darmanesti nu a avut pictura interioara, iar catapeteasma, cu o inscriptie votiva din 1829, a fost zugravita in spiritul hieratizant al vechilor canoane bizantine, atragand atentia tocmai prin rigurozitatea executiei.

3. Biserica ’’Sfantul Necolai’’
Este o biserica de mici proportii, din zidarie de piatra cu grosimea de peste 1,00 m, cu plan treflat si cu sanuri laterale usor proeminente fara a prezenta compartimentarea traditionala.
Naosul este acoperit cu o bolta semisferica ce se descarca prin intermediul a patru arce in peretii exteriori, continuandu-se cu o bolta semicilindrica ce acopera si cafasul din lemn, adaugat in 1935. Turnul-clopotnita adaugit odata cu pridvorul ce constituie primul nivel al acestuia, cuprinde o camera intermediara si camera clopotelor. Sarpanta turnului in forma de mitra arhiereasca se termina cu un lanternou pe care este montata crucea ce mai pastreaza si astazi semiluna. Interiorul a fost pictat in ulei de Ghe. Cristea Bubanovici in 1962. Din donatiile lui Nicolae si Maria Albu, primar al orasului Piatra-Neamt, s-a mai pastrat o icoana de argint aurit a Sfantului Nicolae avand dimensiunile de 1,05 x 0,62 m si care a fost adusa de acestia in 1865 din Polonia. Din cauza fisurilor puternice din zidarie, biserica a fost inchisa intre anii 1890-1934, cand au inceput lucrarile de consolidare.

4. Biserica din Valeni
In dreapta Bistritei, sub versantul estic al Cernegurei, se afla localitatea Valeni, asezare rurala de data mai recenta, devenita cartier al orasului Piatra-Neamt. Pe un platou cuprins intre Bistrita si panta despadurita a muntelui, la capatul unui sir de case, biserica parohiala atrage atentia oricarui trecator prin infatisarea arhaica, prin patina intunecata a peretilor de lemn, dar si prin linia plina de eleganta a unui profil lipsit de orice element discordant. Respectiva biserica face parte dintre acele monumente care insumeaza calitati constructive deosebite, o indelungata existenta istorica si valori artistice practic inestimabile.
Din punct de vedere arhitectural, biserica poate fi calificata fara nici o rezerva ca fiind una dintre cele mai reusite realizari ale arhitecturii populare in lemn. intreaga constructie, executata din barne si scanduri groase de brad si de stejar pe temelie de piatra, tradeaza o mana de virtuos care a fixat in fiecare perete precizie, pricepere si imaginatie. Este de tipul bisericilor cu plan simplu in forma de nava, fara sanuri laterale si cu altar pentagonal, clopotnita aflandu-se in imediata apropiere, spre sud. Acoperisul de sindrila imbraca intreaga constructie in mod unitar, fara a sublinia la exterior decat prezenta altarului.
Interiorul este impartit in pronaos, naos si altar, pridvorul de la apus constituind, un adaos mai recent. Chenarele ferestrelor si cel al usii de la intrare sunt ornamentate cu incrustatii dense, care alcatuiesc motive geometrice de o meticuloasa executie.La usa, frecventul decor al snurului in relief reproduce simbolic torurile vechilor portaluri de la intrarea bisericilor lui Stefan cel Mare. Boltirea semicilindrica a pronaosului este rezolvata in mod original, mai ales in ceea ce priveste sustinerea ce se realizeaza in trepte de forma poligonala, ale caror dimensiuni se reduc in partea superioara. Catapeteasma actuala este un produs al ultimelor decenii, cea veche neavand nici pe departe forma traditionala. In locul fundalului de lemn sculptat care separa naosul de altar si pe care sunt pictate scenele si portretele riguros stabilite prin canoane, fara a se respecta o succesiune prestabilita. Aceste icoane, in marea lor majoritate, aveau o valoare istorico-artistica deosebita, semnalata ca atare de toti acei care si-au propus sa le cerceteze. Este vorba de cel putin trei grupe de icoane distincte ca stil si chiar ca structura plastica fiind executate, pe bucati de scandura atent pregatite cu un glet de ipsos. Din punct de vedere cronologic ele acopereau in intregime secolele XVI si XVII, iar ca factura artistica multe dintre ele se impun printre cele mai reusite creatii ale genului iconografic. Intr-o icoana ce-si propune ca subiect sanctificarea lui Aron Voda, regasim limpezimea albastrului de Voronet si toate acele caracteristici renascentiste ale secolului al XVI-lea.’’Izgonirea din Rai’’ este de o forta sugestiva captivanta, iar o alta icoana, pictata pe ambele fete, etaleaza pe un fond auriu o gama cromatica impresionant de bogata. In anii '70, toate icoanele vechi au fost preluate de Mitropolia Moldovei, dar multe altele s-au pastrat la Manastirea Bistrita, la Varatic, Agapia sau Neamt, fiind usor de recunoscut dupa calitatile lor plastice si dupa chenarul in relief care le individualizeaza. In prezent se cunosc peste 150 de icoane a caror provenienta trimite la Valeni, fara a mai socoti pe cele raspandite in colectiile particulare.
Marele numar de lucrari, unitatea lor stilistica si continuitatea cronologica, indreptatesc ipoteza ca la Valeni a functionat, timp de peste doua veacuri, o prestigioasa scoala iconografica. In afara icoanelor, se cuvine amintit si Tripticul Ctitorilor intocmit in timpul lui Ieremia Movila si refacut in 1839. In lipsa unei inscriptii votive sau a unor documente care sa permita datarea exacta a monumentului, acest triptic constituie singura sursa demna de incredere, capabila sa fixeze unele puncte de reper in legatura cu inceputurile si existenta multiseculara a Manastirii Valeni. Pictura miniaturala din registrul superior este cea de inceput, din secolul al XVII-lea, asemanatoare stilistic cu miniaturile cunoscutelor Evangheliare de la Sucevita si ale Tripticului de la Vatra Moldovitei.

5. Biserica ’’Adormirea Maicii Domnului’’
Este construita din barne de brad pe temelie de piatra, in stil specific moldovenesc, cu un plan trilobat, absidele laterale si cea a altarului, fiind usor pronuntate. Pridvorul de la sud si pronaosul ce prelungeste spre vest nava bisericii, sunt adaosuri ulterioare, ca si turla oarba cu acoperamantul bulbat, ce confera totusi mai multa suplete intregului ansamblu. Acoperisul de dranita, in doua ape, cu margini evazate, se rotunjeste la absidele laterale si cea a altarului, inchizandu-se in unghiuri drepte. In interior, pridvorul si pronaosul prezinta un acoperamant plan, insa naosul se inalta printr-o eleganta bolta semicilindrica, ce se desfasoara pana la catapeteasma. Absidele laterale sunt acoperite in arc, iar altarul este dominat de un arc transversal de sustinere spre care converg nervurile unui segment de sfera.
Catapeteasma originara, realizata odata cu biserica in secolul al XVIII-lea si care se pastreaza si acum in colectia muzeala a Manastirii Varatec, este o piesa de mare valoare artistica si deosebita frumusete. Lucrata in lemn de tei si stejar, aceasta creatie de autentica arta romaneasca respecta cu strictete dispunerea ierarhica si spatiala specifica iconografiei crestine ortodoxe. Dar ceea ce frapeaza de la prima vedere in aceste picturi este imbinarea unor elemente stilistice diferite, dar nu si eclectice, din care a rezultat un ansamblu unitar de certa originalitate. Psihologia personajelor biblice emana un anume hieratism bizantin, cromatica folosita creeaza o transparenta renascentista, iar frecventa planurilor secundare de inspiratie locala trimite cu insistenta la frescele de la Voronea si Sucevita. Usile imparatesti tratate preponderent pictural si mai putin sculptural,degaja acea atmosfera specific moldoveneasca in care transcendentalismul rece si distant al canoanelor se atenueaza prin caldura unui umanism izvorat din simplitate si firesc. Cam in acelasi spirit au fost zugravite si alte doua frumoase icoane (Sf. Maria si Isus) datand tot din secolul al XVIII-lea.

6. Primul Gimnaziu
In imediata apropiere a Casei Ivascu, tot pe strada Alexandru cel Bun, se afla si Casa Emanuel Albu, constructie masiva din piatra si caramida, ridicata, la finele secolului al XVIII-lea sau la inceputul veacului trecut. Zidurile trainice, cu o grosime ce variaza intre 0,8 m si 1 m explica in buna masura longevitatea edificiului, iar amplasamentul sau, mult retras fata de linia strazii, l-a scos din atentia numeroaselor actiuni de sistematizare la care a fost supusa aceasta zona.
La inceputul lui noiembrie 1869, aceasta casa a fost inchiriata pentru gimnaziul ce urma sa se infiinteze la Piatra-Neamt, si, la 27 noiembrie 1869 ora 11 dimineata, s-a inaugurat prima clasa cu 30 de elevi, avand ca profesori pe Ion Negre pentru partea stiintifica si pe Calistrat Hogas pentru partea literara. Pridvorul inchis, care protejeaza intrarea si ferestrele mari, recent modificate, "modernizeaza" infatisarea acestei cladiri care, se inscrie printre cele mai vechi constructii ale orasului.

7.Manastirea Bistrita
Intre vetrele de credinta ortodoxa si de cultura romaneasca ce innobileaza trecutul acestei tari, Manastirea Bistrita ocupa un loc deosebit, numarandu-se printre cele mai vechi ctitorii voievodale, adapostind oseminte domnesti si fapte de neuitat din istoria si viata spirituala a poporului nostru.
Situata la aproximativ 8 km de limita vestica a orasului Piatra-Neamt, in comuna Viisoara, Manastirea Bistrita a dainuit timp de peste sase veacuri la adapostul culmilor impadurite care o inconjoara, infruntand - ca toate lacasurile noastre de credinta si cultura - napraznicele incercari ale istoriei.
Dupa traditie, inceputurile obstei monahale din Bistrita moldava s-ar situa in timpul domniei lui Petru I Musat, la asfintit de secol XIV, cand s-a ridicat aici o modesta bisericuta de lemn, prin osteneala ieromonahului Pafnutie. In locul acesteia, Alexandru cel Bun a zidit - in 1402 - o frumoasa biserica de piatra, de peste 30 m lungime, cu pronaos, gropnita, naos si altar, pentru a-i fi loc de vesnica odihna, lui si familiei sale.
Actul fondator al lui Alexandru cel Bun nu a fost deloc intamplator, inscriindu-se pe linia preocuparilor acestuia de consolidare a bisericii ortodoxe, pentru a o transforma intr-un adevarat stalp de sustinere a edificiului tanarului stat feudal independent. De-a lungul mai multor ani, ctitorul inzestreaza Manastirea Bistrita cu numeroase sate si mosii, asigurandu-i si alte surse de venituri.
Incinta manastirii are o forma cvasipatrata, fiind protejata de ziduri puternice de piatra cu o inaltime initiala de aproximativ 4 m, prevazute cu metereze si drum de straja ce se desfasoara pe toata lungimea lor. Intrarea principala e situata pe latura sudica si este arcuita sub un turn cu trei nivele: o incapere cu bolta semicirculara, sprijinita pe doua arce in ogiva la parter, un paraclis inchinat Sfantului Ierarh Nicolae la primul etaj si o camera la etajul superior, destinata probabil corpului de garda ce strajuia accesul in manastire. Paraclisul nu este pictat si se pare ca nici nu a avut zugraveli anterioare, intreaga atmosfera interioara fiind creata de un frumos iconostas din secolul al XVIII-lea. In partea de miazanoapte a incintei se afla turnul-clopotnita zidit de Stefan cel Mare in 1498, dupa victoria de la Codrii Cosminului obtinuta asupra regelui polon Ioan Albert. Desi contemporana cu cele de la Popauti si Sfantul Ion Domnesc din Piatra-Neamt, clopotnita de la Bistrita nu este identica cu acestea. Baza reprezinta aproape jumatate din inaltimea totala a turnului, care are forma unei prisme dreptunghiulare cu laturile de lungime egala. Doar contraforturile ce sprijina colturile bazei intrerup linia continua a zidurilor, fiind construite - ca si la Tazlau si "Sf. Ioan" din Piatra-Neamt - cu o copertina intermediara din piatra de talie. Comunicatia dintre cele trei nivele ale turnului se asigura atat prin cladirea anexa, cat si printr-o scara exterioara, fiecare etaj avand propria sa intrare. Cele doua ferestre mici ale primului etaj au ancadrament de piatra ornat cu baghete incrucisate, in timp ce deschiderile mari de la camera clopotelor sunt impodobite cu muluri arcuite, deasupra carora se afla patru ocnite oarbe. La primul etaj al clopotnitei este amenajat paraclisul mentionat in pisania votiva: o incapere boltita cu o calota sferica sprijinita pe patru arce in consola si care comunica spre apus cu anexa atribuita lui Petru Rares.
Revenind la paraclisul din clopotnita trebuie spus ca nu intamplator i s-a ales hramul "Sfantului mare mucenic Ioan cel Nou de la Suceava", acesta cinstind memoria primului ctitor al manastirii, Alexandru cel Bun, si care in 1402 a adus racla cu sfintele moaste de la Cetatea Alba la Suceava. Paraclisul era destinat familiei voievodale si, dupa cum au relevat cercetarile arheologice, a fost legat printr-un pod suspendat direct de casa domneasca aflata in apropiere.
Interiorul paraclisului a fost acoperit cu var, probabil in timpul unor lucrari de reparatii din secolul al XVIII-lea. In 1924 s-au descoperit sub tencuiala unele zugraveli, dar abia prin restaurarile din 1975 s-a scos la lumina o exceptionala fresca de la inceputul secolului al XVI-lea, cu deosebite calitati artistico-documentare. Aceasta capodopera poate fi astazi admirata datorita restaurarii realizate cu profesionalism de catre Tatiana Pogonat.
Valorificand judicios suprafetele restranse, s-a realizat o erminie a frescelor pe deplin adaptata la spatiul existent, intreaga lucrare impresionand prin unitatea ei de ansamblu si prin personalitatea fiecarei scene sau personaj. Coloritul sobru si bine armonizat pe fond albastru profund, alegerea si repartizarea scenelor, trasaturile pline de miscare ale ingerilor si, exprimarea sfinteniei pe chipurile blande si luminate ale Sfintilor Parinti, situeaza pictura paraclisului de la Manastirea Bistrita in randul marilor ansambluri iconografice din tara noastra.
Cu totul remarcabile din punct de vedere artistic si de o valoare documentara deosebita sunt cele opt compozitii de pe peretii de la nord si sud care prezinta momentele cele mai importante din viata, patimirea si martirizarea Sfantului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava. Acelasi interes prezinta si tabloul votiv originar de pe peretele vestic, motiv pentru care Petru Rares a si realizat un alt tablou votiv, pastrat pana astazi intr-o buna stare, pe fatada sudica a clopotnitei, in exterior. Constructia anexa alipita clopotnitei prezinta evidente similitudini cu cele de la Moldovita, Slatina si mai ales Probota. Deschiderea care asigura legatura intre paraclisul din turn si etajul anexei a fost succesiv largita, ajungand astazi sub forma unei arcade ce se desfasoara pe o mare parte din suprafata fostului zid despartitor. O problema indelung controversata in istoria Manastirii Bistrita a fost aceea a caselor domnesti construite aici de-a lungul veacurilor, dar se pare ca cercetarile arheologice din anii '70, realizate aici de Adrian si Lia Batrana, au reusit sa faca lumina si in acest important domeniu. Judecand dupa vestigiile descoperite in demisolul acestui edificiu de inceput, se poate afirma ca era o constructie cu trei nivele si interiorul acoperit cu fresce de un incontestabil rafinament artistic si ai caror autori ar fi putut fi aceiasi "Nichita si Dobre" care au impodobit si prima biserica de zid de la Bistrita.
Langa prima resedinta voievodala, Alexandru cel Bun a construit ulterior o noua casa domneasca, la dimensiuni sporite, cu etaj si doua pivnite incapatoare. Este de presupus ca acest edificiu s-a ridicat spre sfarsitul domniei voievodului (1432), care nu a mai avut timp sa realizeze noi picturi interioare. Acest lucru il va infaptui Petru Rares care, in a doua domnie a sa, restaureaza resedinta strabunului sau si ii acopera peretii cu o frumoasa pictura. Reparatiile din 1792 si cele care au urmat au dus la sacrificarea unor mari portiuni din zugraveli si la modificarea fatadei edificiului. Abia prin lucrarile incepute in 1976, casa domneasca de la Bistrita isi va recapata infatisarea initiala si compartimentarea interioara originala, inscriindu-se astfel printre cele mai reprezentative si mai bine conservate monumente de acest gen. Ca amintire a stranselor legaturi pe care romanii le-au intretinut cu Bizantul in prima jumatate a secolului al XV-lea, in spatiul format de trecerea in naos se pastreaza icoana Sfintei Ana, creatie a artei bizantine cu o mare valoare istorica, artistica si spirituala. Icoana facatoare de minuni este considerata ca dar al imparatului Manuel II si al sotiei sale Ana, facuta lui Alexandru cel Bun si Doamnei Ana in semn de recunostinta pentru buna primire de care se bucurase fiul lor Andronic in timpul vizitei efectuate de acesta in Moldova.

8. Manastirea Bisericani
Manastirii Bisericani este una dintre cele mai importante manastiri din aceasta zona, care, timp de aproape trei veacuri a rivalizat ca bogatie si ca forta spirituala cu vechea ctitorie a lui Alexandru cel Bun de la Bistrita. Initial, aici pare sa fi existat o sihastrie a Manastirii Bistrita, intr-un loc retras si indepartat, marginit la apus de muntele Pietrosul, la sud de dealurile Crucii si Grecului si Varnava la nord.
Intrarea in biserica se afla pe latura de sud, printr-un portal de piatra sculptata ce reproduce cunoscutul motiv al baghetelor incrucisate atat pe montanti cat si pe lintel. Acelasi motiv reapare si la chenarul de piatra al celor doua ferestre ale turnului: una amplasata asimetric pe fatada sudica, cealalta in axul peretelui de apus. Turnul-clopotnita este o constructie masiva, careia i s-a redus din inaltime cu prilejul lucrarilor din 1786. In exterior, sanurile laterale ale bisericii au forma dreptunghiulara, pe cel sudic fiind amplasat un cadran solar de piatra. Absida altarului - de forma pentagonala - are doua ferestre mari care inlocuiesc obisnuita fereastra in ax. Pe latura de miazanoapte, unde alunecarile de teren constituie un permanent pericol, s-a construit un zid de sprijin care acopera absida nordica si tot corpul bisericii. Tot pe aceasta latura, pana la coltul nord-vestic al incintei, se insira cinci contraforturi masive, doua dintre ele sprijinind zidul dublu al bisericii. Intreaga constructie degaja o atmosfera de echilibru si austeritate. Doar sirul de ocnite aflat sub cornisa si eleganta turlei de deasupra naosului mai nuanteaza suprafetele exterioare, altfel monotone.
In interior, nu putem distinge decat o singura incapere, divizata in trei travei cu ajutorul a doua arce transversale. Traveea mediana, care include absidele laterale dand spatiului o forma ovoidala, preia descarcarea sistemului de boltire cu arce suprapuse si pandantivi, deasupra caruia se inalta o turla zvelta, in contradictie cu masivitatea restului constructiei. Invelitoarea este realizata din sita in trei ape si marcheaza printr-o lucarna oarba tainita. Naosul are caae doua ferestre pe fatadele de nord si de sud, iar in peretele vestic se afla usile scarilor ce duc in turn si la tainita de sub acoperis. Biserica nu are zugraveala decat pe calota si pandantivii boltilor. Catapeteasma - executata probabil cu prilejul lucrarilor din 1786 - este de o rara frumusete. Ornamentatia bogata, de o vivacitate cromatica iesita din comun, contrasteaza cu sobrietatea icoanelor zugravite pe fonduri mate, de o discretie care impune. Intre registrele cu icoane s-au crutat benzi libere in care s-au pictat manunchiuri miniaturale de trandafiri, dupa modelul desenelor populare. In acelasi spirit s-au realizat si usile imparatesti, remarcabile prin sculptura densa de arabesc a suprafetelor dinspre naos. Lucrate din scanduri mari de stejar, usile diaconesti se mentin pe aceleasi coordonate stilistice, insa decoratia sculpturala este mai aerisit spatiata, intarind expresivitatea picturilor din zonele centrale.
Prima jumatate a secolului al XIX-lea marcheaza o noua si ultima etapa constructiva in ansamblul Manastirii Bisericani. Atunci se ridica toate chiliile din piatra si caramida, se construieste staretia si, paraclisul din coltul sud-estic. Dupa 1863, cand asezamantul monahal de la Bisericani pierde cele mai importante surse de venituri, tezaurul se risipeste, cladirile se ruineaza, iar numarul calugarilor scade rapid. Pe la 1880 pleaca ultimii calugari si intregul complex de construtii va fi abandonat. Abia in 1885 se amenajeaza sumar un penitenciar, dar dupa o scurta perioada de functionare cladirile sunt iarasi parasite, pana in 1905 cand au fost preluate de "Societatea pentru profilaxia tuberculozei" si transformate in sanatoriu. De atunci s-au succedat mai multe etape de amenajari, modificari si constructii, datorita carora este destul de greu de reconstituit vechea configuratie a complexului manastiresc.
Ansamblul sanatorial mai pastreaza totusi si alte elemente al caror aspect monumental poate constitui un pretios indiciu in aprecierea configuratiei si posibilitatilor fostei manastiri. Turnul cel mare din coltul sud-vestic, desi a fost fragmentat pe orizontala cu prilejul consolidarilor din 1990, impresioneaza si astazi prin grosimea zidurilor, prin prezenta contraforturilor exterioare si, in general, printr-o masivitate proprie unor asemenea constructii. La nord-vest si la sud-est, turnurile rotunde au fost partial sau integral incorporate noului ansamblu, dar modificarile efectuate n-au putut elimina unele trasaturi specifice secolului al XVII-lea. Fragmentul de zid care se mai pastreaza intre turnul nord-vestic si clopotnita pune in evidenta rezistenta deosebita a incintei care se construise in jurul bisericii inca din secolul al XVII-lea. Fosta capela a manastirii ramane cea mai interesanta dintre vechile parti componente pastrate pana astazi. Impartita in doua printr-un planseu de etajare, poate fi apreciata ca o constructie destul de inalta si de masiva, realizata intr-un spirit arhitectural putin amalgamat. Portalul de la intrare e sustinut de doi pilastri angajati, iar interiorul in forma de nava este acoperit de o calota sferica sprijinita pe patru arce care se imbina in consola. Altarul, boltit in sfert de sfera, este delimitat printr-un arc ce se descarca in zidurile exterioare si de care este ancorat iconostasul. Proportiile si eleganta acestui paraclis atesta bogatia si insemnatatea la care ajunsese Manastirea Bisericani in ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea.

9. Manastirea Durau
Actuala biserica de la Durau s-a ridicat in locul unui vechi schit de maici, existent aici inca de la inceputul veacului al XVII-lea. Dupa aproape doua secole maicile s-au risipit si in locul lor au sosit calugari de la Schitul Hangu.
Turnul-clopotnita este o constructie masiva, de plan patrat, cu trei nivele. La primul etaj se afla paraclisul, unde s-a organizat o expozitie permanenta de arta religioasa, printre exponatele careia se afla si o frumoasa catapeteasma de biserica din secolul al XVIII-lea, lucrata in stil popular, cu usoare influente bizantine. Icoanele pictate pe scanduri groase de stejar se caracterizeaza prin simplitate si dinamism compozitional, iar culorile vii utilizate alaturi de nuante mai atenuate individualizeaza si definesc locul fiecarui personaj. Pictura paraclisului, in tonalitati calde, cu puternice influente din arta lui Tonitza, se datoreste arhimandritului Teodor Varahil Moraru, fost calugar si staret la Durau, care a executat-o in 1938 si a restaurat-o dupa cel de-al doilea razboi mondial, in timpul caruia manastirea a avut mult de suferit. Latura nordica a incintei este completata, la apus de turnul-clopotnita, prin vechea staretie, constructie arhaica din barne lutuite cu pridvor deschis si balcon-mansarda spre curtea manastirii si prin Casa Veniamin Costache, aflata intr-o buna stare de conservare. In coltul nord-estic al curtii interioare se mai pastreaza inca vechea clopotnita, construita probabil tot in perioada 1830-1835, iar pe latura vestica se afla mai multe vile care au apartinut administratiei Statiunii Durau si au intrat dupa 1990 in patrimoniul manastirii. Spre nord-vest, se afla sala de conferinte, cu mai multe spatii si paraclis propriu, unde se pot organiza diverse reuniuni cu caracter national si international.
In ultimii ani, Duraul a redevenit manastire de maici si a fost amenajat ca Centru cultural-pastoral al Patriarhiei Romane, ocupand un loc cu totul deosebit in reteaua asezamintelor monahale din tara noastra.
Biserica "Buna Vestire" este zidita din piatra si caramida si constituie din punct de vedere arhitectonic o realizare destul de interesanta, prin imbinarea unor elemente traditional-moldovenesti cu altele mai noi, imprumutate chiar de la constructii monumentale laice. Planul bisericii este cel obisnuit, in forma de cruce, cu doua abside laterale usor pronuntate si o a treia la altar, in prelungirea carora se afla corpul navei divizat in naos, pronaos si pridvor. Acoperamantul de tabla, cu margini evazate mai ales la extremitatile est si vest, este strapuns de trei turle inalte, zvelte, care se proiecteaza cu multa gratie pe fondul verde-cenusiu al Ceahlaului. Fatadele sunt compartimentate in panouri cu ajutorul pilastrilor ce sustin un antablament cu un profil zimtat sub streasina. Fatada dinspre apus este tratata in stil neoclasic: un fronton cu sase firide de dimensiuni variabile se sprijina pe coloane angajate, grupate cate doua. Sus, in firidele frontonului s-au zugravit icoane al fresco, iar zona centrala a fatadei este acoperita de o superba usa sculptata in lemn de stejar, care constituie o adevarata podoaba a edificiului. In interior, pridvorul este bine delimitat si despartit de pronaos printr-un perete masiv in care s-a incastrat inscriptia votiva. Intre naos si pronaos distinctia nu se poate face decat cu ajutorul celor doua cupole sprijinite pe acea succesiune de arce specific moldoveneasca.
Peretii pridvorului pastreaza pictura din 1835, executata in tonalitati de o sobrietate frapanta si cu un continut narativ extrem de interesant. Atat Judecata de Apoi cat si Caznele Iadului transpun o viziune naiv-profana cam de aceeasi factura ca in zugraveala bisericii de lemn de la Bistricioara, dar in orice caz mai evoluata si ca principii si ca executie. Daca avem in vedere complexitatea compozitiilor si capacitatea lor de a se adresa privitorului cu elemente din viata cotidiana, psihologia si marea varietate sociala a personajelor si nu in ultimul rand surprinzatoarea capacitate de exprimare plastica in planuri succesive, nu avem nici un motiv sa credem ca exageram considerand aceasta pictura ca una dintre cele mai izbutite realizari ale genului.
Folosind tehnica encausticii si incalcand cu buna stiinta vechile canoane iconografice, N. Tonitza a concentrat intreaga desfasurare picturala in cateva scene mari, in care a introdus, cu un deosebit curaj, personaje si elemente laice preluate din peisajul, din portul si din tipologia umana locala. In locul portretelor traditionale, transfigurate de irealul transcedentalitatii, Tonitza pune oameni de la poalele Ceahlaului, plini de viata si demnitate, constienti de atotputernicia lui Dumnezeu, dar si de trainicia credintei lor.
Nasterea Domnului, din absida sudica, intruneste toate elementele novatoare, caracteristice picturii de la Durau. Scena se desfasoara in aer liber, la poalele Ceahlaului care se profileaza pe un cer instelat. Pastorii care se inchina Fecioarei ce tine in brate Pruncul Sfant poarta costumele specifice muntenilor de pe Valea Bistritei, cu bundita inflorata si fusta scurta peste itarii stransi pe picior. Ei nu mai sunt prezentati in spiritul mistic al martiriului si al spiritualizarii hieratice, descinzand dintr-o realitate imediata de un firesc ce exclude orice conventionalism. Iar prezenta oilor, cu totul inedita intr-o asemenea compozitie, vine sa intregeasca atmosfera mioritica pe care o degaja tabloul si care ne mentine intr-o lume de o veridicitate coplesitoare, smulgandu-ne din peisajul fictiv si conventional al Pamanturilor Sfinte.
In fiecare dintre cele opt scene care impodobesc interiorul bisericii intalnim o structura plastica deosebita si acelasi spirit laic, rasfranta din optica tonitziana asupra artei in general si a specificului national. Pictura lui Tonitza de la Durau nu trebuie evaluata in sine, ea impunandu-se mai ales prin originalitatea ideilor pe care le afirma, prin indrazneala de a eluda unele precepte picturale consacrate prin practica atator veacuri si printr-o traditie ce adesea s-a dovedit mai puternica si mai durabila decat efemera trecere a generatiilor.
In lumina acestor considerente, Duraul isi justifica pe deplin notorietatea de care se bucura, in vara anului 1969, datorita lui Teodor Varahil Moraru - unul dintre acei care au stat alaturi de maestru in anii de rodnica osteneala - pictura a capatat o noua stralucire, fiind spalata cu deosebita grija si pricepere.

10. Manastirea Pangarati
Din vechea incinta, turnul-clopotnita de pe latura sudica, inalt de 34 m si care indeplinea si rolul de turn de intrare, s-a prabusit in anul 1996 in timpul cutremurului din noaptea de 11-12 iunie. Aceasta constructie avea parterul intarit de patru contraforti de colt, dar fiind ridicata pe un teren in panta, cu o structura neomogena, nu a mai rezistat. Contrafortii din colturile sud-est si nord-est au fost inglobati partial in corpul de chilii numit impropriu "chiliile Lapusneanu", semn ca aceste chilii au fost construite ulterior turnului. Perpendicular pe zidul vestic al turnului s-a pastrat un fragment de zidarie de piatra care, facea parte din peretele sudic al zidului de incinta. Lipit acestui fragment se afla scara de intrare la al doilea nivel al turnului, de unde, printr-o scara interioara din lemn, se putea urca la camera clopotelor, care este de fapt un adaos realizat in cursul veacului al XIX-lea.
Se mai pastreaza zidul de incinta de pe latura rasariteana, care era dublat de un rand de chilii ale caror beciuri au fost descoperite in urma cercetarilor arheologice intreprinse in anii 1993-1994. Zidul nordic este si el insotit de un sir de chilii ce se termina in dreptul turnului de nord-est, numit si "turnul militar" si care a fost restaurat in anii 1991-1995. In ceea ce priveste turnul de nord-vest, acesta a suferit mai multe reparatii si transformari, pe locul sau aflandu-se centrala termica a complexului si trapeza la etaj. Ferestrele de la etaj sunt mai ingrijit executate decat cele de la parter, deschise toate catre sud. Intrarea de la parter are un chenar de piatra asemanator cu ancadramentul ferestrelor, fiind impodobit cu muluri care se intretaie in unghi drept. Deasupra intrarii se afla un lintel de piatra ornamentat cu un scut, pe suprafata caruia s-a executat, cu oarecare stangacie, stema Moldovei. Pe latura nordica, un dublu pridvor protejeaza intrarea in biserica de la etaj. Biserica mica de jos este de fapt o tainita transformata in capela, scunda, cu pronaos, naos si altar, acoperite cu bolti en berceau neglijent executate. Nota de improvizatie este generala si cu atat mai pregnanta la deschiderile operate intre naos si altar. Toate ferestrele sunt situate spre sud si spre apus, ceea ce dovedeste, ca paraclisul de la parter a fost amenajat ulterior, functie de unele conditii deja existente.
Intrarea in biserica de la etaj se face pe latura de nord prin intermediul a doua pridvoare: primul, deschis - la usa caruia regasim acelasi chenar de piatra cu muluri imbinate in unghi drept si lintel deasupra - iar al doilea, inchis, este acoperit cu o calota sferica incinsa cu un brau zimtat din caramida ce primeste lumina prin doua ferestre situate spre apus si miazanoapte. Acelasi sistem de boltire prezinta si pronaosul, despartit de naos printr-un arc masiv, sprijinit in consola pe zidurile laterale. Din coltul de nord-vest al pronaosului o scurta scara in spirala face legatura cu biserica de la parter. Bolta naosului este mai ampla, iar cele patru arce de sustinere alcatuiesc prin imbinarea lor tot atatia pandantivi. Un arc simplu constituie limita apuseana a altarului boltit in sfert de sfera. Cu exceptia boltilor, vopsite in deceniile trecute printr-o hotarare nu tocmai inspirata, biserica pare sa nu fi avut o zugraveala databila in anii constructiei sau intr-o perioada ulterioara acestora. Este evident ca ancadramentele ferestrelor si usii de la parter imita elementele similare ale etajului, dar executia este mult mai stangace. In plus, inscriptia care se afla acum pe latura nordica se stie ca a fost amplasata initial deasupra intrarii de la parter, fiind clar ca se refera la data amenajarii paraclisului de aici.

11. Biserica din Farcasa
Biserica de lemn "Sf. Parascheva" din comuna Farcasa este in multe privinte asemanatoare cu cea din Galu.Plan trilobat, cu pridvor la sud si clopotnita deasupra, cu deosebirea ca peretele vestic al pronaosului este drept, fara a mai fi rotunjit sau de forma poligonala. Altarul este acoperit cu o bolta semicilindrica, iar naosul si pronaosul prezinta obisnuitele bolti din fasii curbe pe plan octogonal, sustinute de nervuri de lemn.
Se individualizeaza prin bogata sa ornamentatie, fiind cea mai "inzestrata" din judet. Astfel, sub acoperis, un brau alcatuit din doua scanduri suprapuse inconjura monumentul si pe aceasta "cornisa" atat de original executata, mesterii constructori de pe Valea Bistritei au asternut cate doua siruri de rozete si arce concentrice, folosind tehnica punctiei cu vopsea si pirogravura. Barnele de sustinere a acoperisului, prelungite in consola, au fost impodobite cu terminatii rostrate si rozete incizate. Chenarele usilor de la intrarea in pridvor si in pronaos, lucrate in lemn de ulm, sunt impodobite cu snururi in relief, care pornesc din rozetele sculptate de la baza, simboluri ale soarelui si luminii. Cupolele din naos si pronaos prezinta aceleasi rozete si arce punctate, executate in rosu si negru ca la exterior, iar la bolta altarului apare si decorul tablei de sah alcatuit prin alternanta acestor doua culori.
Valoarea arhitecturala si artistica a monumentului este intregita de o bogata colectie de icoane si obiecte etnografice, creatii ale mesterilor locali si din zona inconjuratoare sau de peste munti, din Transilvania. Retin atentia mai multe icoane pe sticla, de provenienta ardeleneasca, de la inceputul veacului trecut, un splendid castron din coaja de mesteacan si o Psaltire in paginile careia se pastreaza si o insemnare a lui David Creanga, bunicul marelui povestitor humulestean, Ion Creanga.
Alaturi de acestea, merita cel putin amintita o icoana, lucrata in stil popular pe lemn cu glet de ipsos neuniform. Lucrarea este interesanta atat prin naivitatea executiei, cat mai ales prin modul original in care este "actualizata" si compusa scena Invierii lui Isus: Mantuitorul se ridica dintr-o racla tinuta de doi osteni care au mundire rusesti, caciuli de arnauti si iatagane turcesti la sold. Catapeteasma a fost pictata in 1837 pe lemn de paltin de catre cunoscutul creator Ion Zugravul, , biserica de lemn din Farcasa se inscrie printre cele mai valoroase monumente religioase de pe Valea Bistritei, punand in evidenta acele inepuizabile resurse populare de creatie ce apropie pana la identificare mestesugul si arta.

12. Biserica din Ceahlau
In cimitirul satului Ceahlau s-a ridicat in jurul anului 1830 Biserica de lemn "Sf. Ana", o constructie foarte interesanta din punct de vedere arhitectural, cu multe elemente care o individualizeaza.
Este realizata din barne care se imbina "in coada de randunica", exceptand absida altarului unde imbinarea se face prin suprapunere, dupa o prealabila "taiere la jumatate" a grinzilor. Planul este cruciform, cu un pridvor cu perete drept adaugat la vest si cu intrarea pe latura de nord . Acoperisul de sita prezinta o frantura perimetrala de panta pentru a asigura scurgerea rapida a apei, iar clopotnita de zid este separata, strajuind intrarea in incinta. In mod cu totul neobisnuit, si cazul pare unic in aceasta parte a Moldovei, naosul cu absidele laterale dreptunghiulare prezinta un dublu decros, iar absida altarului este rotunjita, avand forma semicirculara. Pridvorul inchis, cu tavan drept, captusit cu scanduri, comunica printr-o usa cu pronaosul, acesta fiind si el separat de naos printr-un perete cu o larga deschidere in arcada.
Deosebit de interesant este si sistemul de boltire al acestei biserici. Pronaosul este acoperit cu o bolta in plan octogonal, trecerea de la planul dreptunghiular la cel patrat realizandu-se prin barne suprapuse pe laturile de nord si sud, iar trecerea de la planul patrat la cel octogonal fiind asigurata prin trompe de colt. Naosul prezinta o bolta din fasii curbe pe plan dreptunghiular, suprainaltata cu o bolta din fasii curbe, racordarea intre cele doua sisteme de boltire facandu-se tot prin intermediul unor trompe de colt. Altarul are o bolta din fasii curbe pe plan hexagonal. Iconostasul are trasaturi stilistice care il incadreaza in veacului al XVIII-lea.
Biserica "Sf. Ana" din Ceahlau se numara printre putinele biserici de lemn din Moldova care a avut pictura interioara. Aceasta s-a realizat direct pe scandura ce captuseste pronaosul, iar in altar peretii au fost acoperiti de o panza, peste care s-a aplicat pictura. Intreaga zugraveala se afla intr-o proasta stare de conservare, putinele fragmente care se mai vad pe alocuri facand imposibila orice judecata de valoare asupra acesteia.

13. Palatul Cnejilor
Zidul de incinta s-a construit din piatra de rau legata cu mortar. Doua turnuri rotunde, avand dimensiuni diferite, incheie latura de est unde se afla si intrarea. Un alt turn, de forma dreptunghiulara, construit ulterior, se ridica in coltul de nord-vest si frapeaza de la prima vedere lipsa celui de-al patrulea turn, de la nord-vest. Ipoteza ca planul initial al fortificatiei a prevazut existenta a patru turnuri, cate unul in fiecare colt, este fireasca dar nu si exclusiva. O cercetare mai atenta a structurii constructiei, a materialelor folosite si mai ales a racordurilor ce se mai pastreaza intre turnuri si zidul de incinta impune concluzia ca turnul patrat din coltul nord-vestic a fost construit mai tarziu, in perioada in care cnejii Cantacuzini au transformat manastirea in palat si au realizat importante adaugiri intregului ansamblu.
Pornind de la criterii estetice, dar si utilitare, am fi indreptatiti sa consideram ca si in coltul sud-vestic a fost un turn-locuinta asemanator cu cel de la nord-vest. Turnul-clopotnita cu doua etaje este alipit la nord si prevazut cu deschideri crenelate care vizeaza poarta mare a incintei si zidurile laterale ale acesteia. Sanurile laterale sunt incluse in doua ingrosari dreptunghiulare, iar absida altarului are forma semicirculara. Usa principala este situata pe latura nordica, un pridvor ingust cu doua ferestre laterale asigurand accesul in pronaosul acoperit cu o calota sferica sprijinita pe patru arce in consola. Spre sud, o fereastra cu ancadrament de piatra asigura suficienta lumina, reflectata si de albul imaculat al peretilor varuiti. Sub aceasta fereastra, o usa scunda de brad duce la scara de piatra a clopotnitei. Intrarea in arcada a naosului este strajuita de doua icoane mari (Iisus Hristos si Fecioara cu Pruncul) datand din a doua jumatate a veacului al XIX-lea. Calota boltii naosului are baza ornamentata cu un brau zimtat in relief si este sprijinita pe arce dublouri. Absidele laterale, semicilindrice si cu acoperamant in sfert de sfera, au cate o fereastra in ax, asemanatoare cu cea din pronaos, iar catapeteasma din lemn de tei aurit este de data recenta, lucrata in stil baroc si montata pe doua barne orizontale de brad, incastrate in peretii laterali ai altarului.
Cu exceptia vesmantariei care s-a adaugit in dreptul altarului si a acoperisului care a fost modificat, biserica pastreaza forma sa originara, in ciuda faptului ca a fost reparata in 1820, incendiata in 1821 si refacuta doi ani mai tarziu. Restaurarile din 1958 au reusit sa sublinieze calitatile arhitectonice ale monumentului, in schimb, cele incepute in 1988, care si-au propus consolidarea edificiului printr-o camasuiala de beton in partea sa superioara, s-au soldat cu distrugerea elementelor decorative ale fatadei, respectiv cornisa si braurile de caramida care purtau urme de fresca.

.14. Manastirea Razboieni
Intrarea in incinta este arcuita sub turnul-clopotnita asezat la nord-vest. Este - fara indoiala - produsul unei epoci mai tarzii. Biserica, are acelasi plan cu celelalte ctitorii ale viteazului domn, de la Piatra-Neamt si Borzesti, alcatuind impreuna o categorie distincta in cadrul stilului arhitectonic ce s-a definit atunci. Desi a suferit numeroase prefaceri de-a lungul celor cinci veacuri de existenta, biserica de la Razboieni a fost readusa la forma sa initiala in urma lucrarilor de restaurare din anii 1975-1977, care au indepartat pridvorul de la intrare, turlele ridicate in secolul al XIX-lea si celelalte adaosuri ce denaturau infatisarea intregului ansamblu.
Exteriorul este impodobit cu doua siruri de ocnite sub cornisa, cu aceeasi dispunere ce se bazeaza pe repartizarea a doua ocnite mici peste una mare. Biserica nu are sanuri laterale, iar absida altarului este de forma poligonala, fiind acoperita de noua firide alungite. S-au construit si doi contraforti cam de acelasi tip ca la Piatra-Neamt, dar sunt amplasati de-o parte si de alta la limitele absidei altarului. Ornamentatia exterioara a fost deteriorata de-a lungul veacurilor si a stat apoi ascunsa sub straturi groase de tencuiala, dar lucrarile de restaurare au relevat existenta acelorasi benzi de caramida smaltuita si discuri policrome cu bumbi centrali care infrumuseteaza ctitoriile lui Stefan cel Mare de la Manastirea Neamt, Borzesti si Piatra-Neamt. Portalul de la intrare prezinta cunoscuta alternanta de toruri si cavete imbinate in arc frant, cu baze poligonale ornamentate. Si in acest caz luneta portalului a fost acoperita cu sculpturi lobate specific gotice, dar care n-au mai fost executate cu aceeasi acuratete si pricepere ca la Piatra-Neamt.
Sistemul de boltire se caracterizeaza prin rezolvari constructive proprii acestui restrans grup de monumente. Pronaosul este acoperit cu doua calote sferice sustinute printr-un arc dublou in care se descarca alte trei arce longitudinale dispuse in trepte. Cupola naosului apasa direct pe cele patru arce piezise, iar acestea descarca la randul lor pe arcele dublouri transversale dinspre pronaos si altar. Arcele longitudinale sunt etajate si dispuse cate doua la fiecare zid. Arcele dublouri care sprijina cupola naosului la est si la vest sunt separate de altar si respectiv de pronaos prin doua inguste boltiri semicilindrice, iar retragerile pilastrilor de sustinere au forma unor console angajate. Intregul sistem de boltire al monumentului se remarca prin unitate si eleganta, creand privitorului un sentiment de incredere si echilibru interior.
In tezaurul de nepretuit al mostenirii materiale si spirituale pe care Stefan cel Mare a lasat-o posteritatii, Biserica "Sf. Mihail" din Razboieni-Valea Alba a capatat, inca de la zidire, semnificatii cu totul deosebite, ce pun inca o data in lumina evlavia si taria de caracter a viteazului voievod.

15. Hanul Ancutei
Hanul Ancutei locul de intalnire al atator eroi sadovenieni nu s-a aflat de la inceput in afara satului, asa cum este astazi. ... Acel han - povesteste unul dintre eroii istorisirilor lui Mihail Sadoveanu - ... nu departe de locul unde a fost un sat Negoiesti, se cheama in zilele noastre Hanu-Ancutei si oamenii care se duc la Targul Iesului ori la Roman fac acolo popas mare.
Hanu Ancutei, in forma sa originara, s-a pastrat pana in anul 1943, cand, datorita dezinteresului proprietarului si a lipsei de intretinere, a fost demolat in cea mai mare parte. Parasita, constructia s-a ruinat treptat, ramanand doar o parte din ziduri si beciurile monumentale. Ramasitele singuratice, roase de vreme, au strajuit pustietatile pana in anul 1967, cand ceea ce mai ramasese din monumentul istoric a fost expropriat ,trecand in proprietatea statului, cu scopul reconstruirii vechiului Han al Ancutei. Imediat imobilul a fost demolat in intregime, iar pe locul vechii cladiri a fost ridicata o noua constructie, cladire care respecta linia traditionala si de arhitectura specifica secolului al XVIII-lea si care a capatat aceeasi destinatie de han, tocmai pentru conservarea spiritului sadovenian moldovenesc. Hanul Ancutei, dar spre deosebire de acesta, are o forma dreptunghiulara. Sub acoperamantul larg, zona centrala ramanea libera pentru trecere si pentru adapostirea carutelor in caz de vreme nefavorabila. La un capat, in preajma intrarii, de o parte si de cealalta a drumului interior, se gaseau incaperile pentru slujitori, magazia si bucataria, se aflau si unele camere pentru oaspeti, cele mai bune dintre acestea gasindu-se la etaj, dispuse de-a lungul zidurilor laterale.
Vechea cladire a Hanului Ancutei impresioneaza si astazi prin masivitatea constructiei, prin zidurile sale groase de piatra si caramida. Astazi, Hanul Ancutei a redevenit locul de popas si odihna de odinioara, pastrand cate ceva din atmosfera unui trecut care indeamna la taclale si zabava, ca pe vremea comisului Ionita.

16. Manastirea Agapia
Prima mentiune documentara s-a facut prin Hotarnica lui Ilies Voda din 1437, care delimiteaza mosia Manastirii Agapia de cea a Manastirii Neamt. Dupa aceasta data, numele manastirii a mai aparut in diferite documente si insemnari din 1452, 1464, 1476, 1498 etc. atestand existenta sa pe toata perioada secolului al XV-lea. Vechiul Pomelnic de la Manastirea Agapia aminteste de Petru Rares si Elena Doamna ca primi ctitori voievodali prin grija carora s-a zidit prima biserica de piatra de aici.
Dar constructiile de la Agapia din Deal nu prea aveau viata lunga. Terenul imbibat de apele freatice care se aflau la o adancime mica era nestatornic si aluneca adesea naruind biserici si chilii, creand o permanenta stare de incertitudine si neliniste. De aceea, in jurul anului 1600, o parte dintre calugari s-au mutat in vale, ridicand aici o mica biserica in jurul careia se va dezvolta Manastirea Agapia de astazi.
In anii 1991-1992 s-a "scris" ultimul capitol in istoria atat de zbuciumata a edificiilor de la Agapia din Deal Constructia din 1935 a fost si ea demolata si s-a ridicat o noua biserica de lemn, lipsita de trecut, dar si de virtuti arhitecturale deosebite. Dupa 1600, un numar tot mai mare de calugari s-au stramutat de la Agapia Veche la Agapia din Vale, rolul noii vetre isihaste crescand vertiginos. Biserica de lemn construita initial a devenit in curand neincapatoare si s-a pus tot mai acut problema construirii unui nou lacas capabil sa gazduiasca mai multi calugari.
Constructia bisericii mari de la Agapia, care a pastrat hramul "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil", a inceput la 16 octombrie 1642 si s-a incheiat la 3 septembrie 1644.
In cei trei ani care au trecut de la zidire pana la sfintirea bisericii, ctitorii au construit si careul de chilii care insotesc zidul de incinta, impreuna cu turnul-clopotnita de pe latura de rasarit, care impresioneaza prin masivitatea si trainicia zidurilor sale din piatra si granit. Familial Hatmanul si copiii acestora si insusi voievodul Vasile Lupu au inzestrat manastirea cu mai multe mosii, mari sume de bani, carti de cult, broderii si numeroase odoare sfinte. Averilor pe care le adunase Agapia Veche li s-au adaugat in secolele XVII si XVIII multe alte mosii, sate, vii, iazuri, mori, pravalii si salase de tigani robi. A fost posibil ca numarul calugarilor de la Agapia sa creasca mereu, de la 15-20 in timpul domniei lui Stefan cel Mare la 75 in anul 1762, totalul monahilor care au vietuit la Agapia pana in anul 1803, cand au fost aduse maicile, stabilindu-se,la aproximativ 1000.
Dar indelungata istorie a Manastirii Agapia a cunoscut din nefericire si numeroase momente de grea incercare, sfantul lacas fiind adesea jefuit si pustiit de ostile straine sau in parte distrus de mistuitoare incendii. Restaurarile la care a fost supusa au adus, de-a lungul anilor, mai multe modificari si adaugiri, inlaturate, pe cat posibil, cu ocazia lucrarilor desfasurate dupa 1960.
Edificiul are plan triconc si este construit pe temelie de piatra bruta, cu ziduri de o grosime impresionanta. Absidele au forma semicirculara, cele laterale fiind imbracate la exterior in rezalite dreptunghiulare. In 1858-1862 s-au adaugat proscomidiarul, diaconiconul si un nou pridvor, cel vechi fiind integrat pronaosului. Acoperisul simplu, cu o inclinatie redusa, este strapuns deasupra naosului de o turla zvelta cu baza octogonala. Fatadele de un alb stralucitor poarta pecetea stilului neoclasic, frumosi pilastri de factura corintica incadrand ferestrele si usile sau sustinand arcade oarbe cu arhivolte bogat ornamentate, in spatiile cu o suprafata mai mare. Peretele vestic, delimitat longitudinal de aceiasi pilastri corintici, este acoperit in partea superioara de un fronton cu mici arcaturi, sub care se afla o fereastra rozeta ce insufleteste intreaga suprafata. Ferestrele - mult largite - au chenare de fonta cu decoratii de aceeasi factura neoclasica, iar deasupra usii de intrare se afla icoana hramului Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil pictata de N. Grigorescu. Rezistenta zidurilor este sporita de trei contraforturi, doi in dreptul naosului, si care sprijina peretii de nord si de sud, si unul mai mic in axul absidei altarului. Cu toate acestea, in ultimii ani au aparut fisuri in diferite zone ale edificiului, care au impus realizarea unor costisitoare si complicate lucrari de consolidare finalizate de curand.
In interior, pronaosul, este acoperit cu doua calote sferice despartite de un arc ce se afla in axul longitudinal al bisericii si de o a treia calota sustinuta de patru arce inguste. Zidul care separa pridvorul originar de pronaos a fost inlaturat si inlocuit cu trei arce care se sprijina pe doua randuri de coloane dorice. In schimb, zidul dintre pronaos si naos a fost inlocuit cu un singur arc, principala incapere a bisericii prezentand sistemul de boltire specific moldovenesc, cu arce piezise si arce dublouri care sustin turla. Patru randuri de arce etajate reduc spatiul dintre naos si absida altarului si permit fixarea iconostasului, sculptat si pictat cu prilejul lucrarilor din 1858-1862. In 1975 s-au descoperit in peretii laterali ai bisericii, nisele a doua morminte, cu ancadramente din piatra sculptata, unde se presupune ca ar fi fost depuse ramasitele pamantesti ale ctitorilor.
Ctitorii de la Agapia au inconjurat biserica mare cu un puternic zid de incinta care atinge si doi metri grosime, in interiorul caruia se desfasoara, pe doua nivele, chiliile boltite, cu masive arce de sustinere. Intrarea este adapostita de turnul-clopotnita, caruia i s-a adaugat o noua camera a clopotelor in 1858, iar etajul incintei se prezinta ca o prispa continua cu arcade elegante si coloane de lemn dispuse in linie. Pe latura sudica, in corpul de chilii al staretiei, s-a sfintit la 31 august 1847 Paraclisul cu hramul Nasterea Maicii Domnului.
Dupa cum se cunoaste, valoarea deosebita si faima Manastirii Agapia isi are obarsia in acea minunata pictura executata in anii 1858-1861 de catre Nicolae Grigorescu. Desi avea numai 20 de ani cand a inceput sa zugraveasca interiorul bisericii de la Agapia, "Mesterul Nicu" incheie aici in mod stralucit o intreaga etapa din activitatea sa artistica, lasand posteritatii o adevarata capodopera a picturii religioase din secolul al XIX-lea. In icoanele din catapeteasma, dar mai ales in portretele si compozitiile murale, domina un puternic suflu de realism si de viata, de autenticitate si de miscare, pe care numai temperamentul si geniul acestui mare artist il puteau ridica pana la calitatea de atribut al valorii perene. Ingerul parasindu-l pe Tobie, inspirata din Rembrandt si pictata in partea superioara a zidului dintre pridvor si pronaos, Punerea in Mormant a Mantuitorului, executata dupa Tizian pe arcul dintre pronaos si naos, Cina cea de taina din catapeteasma, Sfanta Treime din bolta pronaosului, Ruga in Gradina Ghetsimani, Iisus ducandu-si Crucea spre Golgota, Ieremia plangand ruinele Ierusalimului sunt doar cateva dintre numeroasele zugraveli de la Agapia care uimesc prin expresivitatea lor si care apar constant in enumerarea celor mai valoroase lucrari realizate in arta noastra plastica din secolul trecut. Pe zidurile de nord si de sud ale naosului, in apropierea absidelor laterale, Nicolae Grigorescu a zugravit doua portrete de mari proportii, cele ale Sfintilor Teodor si Eustatiu, sfinti militari - unul roman si celalalt dac - simboluri vii si cu o mare forta sugestiva, ale obarsiei poporului nostru.
Vizitata adesea de mai toti corifeii artei si culturii romanesti, care veneau aici ca la un adevarat salas al Muzelor, Manastirea Agapia mai pastreaza, un valoros patrimoniu cultural-artistic. Broderii de o rara frumusete si numeroase covoare executate in atelierele manastirii, icoane apartinand sau realizate de Nicolae Grigorescu in timpul sederii sale la Agapia, manuscrise, carti vechi si obiecte de cult care, pe langa valoarea lor intrinseca etaleaza si deosebite calitati artistice, alcatuiesc un adevarat tezaur ce poate fi admirat in muzeul manastirii, muzeu constituit in 1927 din initiativa profesorului si istoricului de arta I.D. Stefanescu a carui arhiva si corespondenta s-a pastrat de asemenea la Agapia.
Din cele 29 de lucrari originale ce poarta semnatura lui Nicolae Grigorescu se detaseaza icoana de proba pe baza careia pictorul a obtinut contractul de zugravire a manastirii, cea a Maicii Domnului, inspirata dupa Madona Sixtina a lui Rafael, portretul Mitropolitului Sofronie Miclescu si compozitia Iisus pe Golgota, daruita staretei Tavefta Ursache in semn de omagiu. Tot aici se pastreaza trei registre complete dintr-o catapeteasma din secolul al XVII-lea care au apartinut vechii biserici de la Agapia din Deal, o icoana din 1603 cu Iisus Pantocrator, opera a Mitropolitului Anastasie Crimca, trei icoane ce provin din prima catapeteasma a Bisericii "Sf. Voievozi" si alte sase icoane cu rame aurite, din secolul al XVIII-lea, aduse din paraclisul Manastirii Bisericani. Dintre celelalte obiecte aflate in patrimoniul manastirii retin atentia cele patru Evanghelii tiparite la Manastirea Neamt in 1821 si imbracate in superbe ferecaturi de argint aurit.O lucrare foarte veche si de mare valoare artistica este icoana Maicii Domnului aflata in strana din biserica mare, considerata a face parte din categoria celebrelor icoane de la manastirea Bistrita si Neamt.

17. Manastirea Almas
Biserica cu hramul "Duminica Tuturor Sfintilor" pastreaza amintirea unei vechi obsti calugaresti statornicita aici inca din secolul al XV-lea, sub conducerea sihastrului Almas, venit din Transilvania. Pe aceasta vatra s-a construit in 1715 Schitul de maici, cu ajutorul Ecaterinei Cantacuzino, sotia spatarului Iordache Cantacuzino. In 1821, boierul Lupu Bals si monahul Rafail zidesc actuala biserica pe locul vechiului lacas din lemn, iar in 1851 aceasta este supusa unor ample lucrari de renovare pe cheltuiala boierului Palade. Dupa o lunga perioada de stagnare, viata monahala de aici a renascut in anii 1992-1994 cand se obtine statutul manastiresc si se restaureaza intregul ansamblu.
Biserica are plan cruciform, cu sanuri laterale poligonale, iar din vechile constructii se mai pastreaza turnul-clopotnita care in trecut proteja intrarea in incinta si o casuta de tip taranesc ce adaposteste Paraclisul "Sf. Nicolae", constructie din 1725.

18. Manastirea Horaita
Biserica mare de la Horaita constituie o nota aparte in evolutia arhitecturii moldovenesti, apropiindu-se stilistic mai degraba de lacasurile de cult din regiunile microasiatice. Ea merita cercetata atat pentru alcatuirea ei cu totul neobisnuita, dar si pentru modul in care unele elemente ardelenesti sau moldovenesti au reusit sa se strecoare in acest context arhitectural destul de eclectic si totusi destul de original.
Senzatia dominanta pe care o degaja constructia este cea de masivitate, specifica constructiilor din piatra, senzatie sustinuta de grosimea neobisnuita a zidurilor, de proportiile mari si de planul dreptunghiular, basilical, al edificiului. Pridvorul de la apus, cu turnuletele sale laterale, este de certa influenta transilvana, avand nu numai rolul de a proteja intrarea ci si functia de a personaliza fatada. Edificiul este marginit la colturi de decrosuri, dintre care cele de S-E si N-V adapostesc scari de acces la balcoanele-tribune. Absida altarului este semicirculara, rolul contraforturilor fiind preluat de o ingrosare a zidurilor pe o lungime de 5-6 m, atat la nord cat si la sud. Pe acoperis se afla nu mai putin de opt turle, care subliniaza nota de inedit a constructiei, dar numai cele centrale nu sunt turle oarbe.
Interiorul, zugravit in ultimii ani de pictorul Mihai Chiuaru, se prezinta ca o singura incapere de proportii coplesitoare, despartita de altar printr-un zid pe care este montata catapeteasma. Trei calote sferice sprijinite pe cate doua arce transversale coborate direct pe zid si pe alte arce longitudinale laterale, alcatuiesc un sistem de boltire destul de simplu, dar care s-a dovedit indeajuns de eficient, cu toate ca presiunea asupra zidurilor este destul de mare. Catapeteasma se situeaza si ea in afara regulilor iconografice cunoscute, avand si o structura deosebita. Este alcatuita din trei segmente frumos sculptate si din doua arcade suprapuse: una cu icoane pictate, situata deasupra, si cealalta alcatuita din motive florale sculptate. Dar ceea ce surprinde cel mai mult este prezenta unui amvon de forma ovala, plasat in partea superioara a iconostasului. O scara centrala duce din altar la acest amvon.
Dintre constructiile aflate in jurul bisericii mai trebuie consemnat Paraclisul "Sf. Nicolae", construit in 1725, compus dintr-o incapere rectangulara cu o absida pentagonala si tavan drept, impodobit cu o pictura naiva, care face corp comun cu chiliile de pe latura de nord a incintei. Turnul-clopotnita de pe latura de est, care la parter permite intrarea in incinta, a fost construit intre anii 1853-1854. Turnul adaposteste Paraclisul "Pogorarea Sfantului Duh", unde se afla catapeteasma din secolul al XVIII-lea, o piesa de interes artistic care provine de la biserica de lemn.
Manastirea Horaita poseda mai multe obiecte de valoare, argintarie din secolul trecut, icoane si numeroase carti, precum Evanghelia ferecata in argint, daruita de Cehan Racovita Voievod la 1763, un Apostol tiparit in 1707 sub Constantin Brancoveanu, altul din 1683 sub Serban Voda Cantacuzino, cartile editate de mitropolitul Veniamin Costache, cu o dedicatie autografa din 1823 si un Octoih daruit la 13 aprilie 1841 de Safta Brancoveanu.
La acestea se adauga si o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, pictata in sec. XIX.

19. Manastirea Varatic
La 12 km de Targu Neamt si la 40 km de Piatra-Neamt, amplasata intr-un cadru natural deosebit, Manastirea Varatec este, fara indoiala, unul dintre cele mai cunoscute si mai vizitate monumente ale judetului Neamt.
Traditia pomeneste numele Maicii Olimpiada, calugarita in fostul Schit Topolita din apropierea Varatecului si venita apoi de la Schitul de maici de la Durau. Dupa constituirea nucleului monahal de la Varatec in perioada 1781-1788, prima stareta randuita aici de Paisie Velicicovschi e Maica Nazaria de la Durau si in 1794 se ridica o a doua biserica de lemn. In 1803, prin hotararea Mitropolitului Veniamin Costache, Varatecul se uneste cu Agapia, dar pentru scurta vreme. E construita din piatra si caramida, cu doua turle rotunde, zvelte si austere, de un alb stralucitor. Doar braul de ocnite oarbe de sub streasina, soclul bine profilat si cele trei contraforturi scunde care sprijina zidurile laterale si absida altarului mai "invioreaza" si nuanteaza sobra desfasurare a fatadelor.
Intrarile, situate pe laturile de sud si nord, sunt strajuite de doua pridvorase cu acoperis bulbat si profile greoaie, ce contrasteaza cu linia elansata a edificiului. In interior, pridvorul este amenajat in partea sa superioara pentru a adaposti obiectele de valoare ale manastirii si e acoperit cu doua calote sferice sustinute de un singur arc longitudinal si de alte doua arce laterale. Pronaosul si naosul, intre care se ridica un zid sustinut de doua coloane ionice tarzii, prezinta cunoscutul sistem de boltire moldovenesc cu arce piezise ce asigura o restrangere succesiva a suprafetei de sprijin. Aceste doua cupole sunt separate printr-un semicilindru de mici dimensiuni, sprijinit pe arce transversale, in timp ce altarul prezinta un arc dublou spre apus, fiind boltit in sfert de sfera la rasarit. In pronaos se afla mormantul fara lespede al Duhovnicului Iosif, cel care a stat alaturi Maicii Olimpiada la formarea obstii monahale de la Varatic si care a decedat la 28 decembrie 1828. Altarul este despartit de restul bisericii printr-o superba catapeteasma sculptata in lemn de tisa si poleita cu aur, lucrare cu o deosebita valoare artistica, executata de Constantin Zugravul in 1816, pe cheltuiala logofetesei Elenco Paladi.
Biserica a fost pictata pentru prima oara in 1841, cand sfintirea s-a facut de catre Mitropolitul Veniamin Costache. Fresca actuala, executata in stil neobizantin in anul 1882, poarta semnatura pictorilor T. Ioan si D. Iliescu, fiind apoi curatata in 1968-1969 de catre A. Avachian. In exterior, langa zidul absidei altarului, s-au pastrat mormintele unor calugarite care au jucat un rol important in istoria de peste doua veacuri a manastirii: Evghenia Stefanescu, sora episcopului Melchisedec al Romanului, Eufrosina Lazu, stareta intre 1844-1887 si ucenica a Maicii Olimpiada, Eugenia Negri . Langa peretele sudic al acestei biserici se afla mormantul Veronicai Micle (decedata in 1889), marturie a vechiului cimitir existent aici si punct de atractie pentru miile de vizitatori ai manastirii, dornici sa se reculeaga in fata acestui simbol al dragostei neimplinite si sa aseze floarea unui gand in amintirea Luceafarului poeziei romanesti.
La manastirea Varatic se mai pastreaza inca un valoros patrimoniu cultural-artistic si istoric, alcatuit dintr-un mare numar de hrisoave autentice, acte de danie si de intarire, obiecte de cult din metal pretios, icoane vechi, broderii, covoare si vesminte preotesti, multe dintre acestea fiind expuse in Colectia Muzeala constituita aici din anul 1960. Printre componentele de marca ale acestui tezaur de spiritualitate romaneasca se numara, icoanele din secolul al XV-lea de la Manastirea Rasca si cele din veacurile XVI-XVII de la Valeni - Piatra-Neamt si Topolita, crucea din lemn de chiparos facuta in 1596 si crucea de procesiune din lemn de maslin donata in 1852 de Gheorghe si Maria Hermeziu, potirul din argint aurit daruit in 1840 de Safta Brancoveanu, Epitaful lucrat in fir de aur si argint de Smaranda Niculce in 1798, Evangheliarul grec tiparit la Venetia in 1811 si Evanghelia cea mare tiparita la Manastirea Neamt in 1821, ambele ferecate in argint aurit si impodobite cu icoane emailate.

20. Manastirea Neamt
Corpul treflat al bisericii este alungit prin introducerea gropnitei ca incapere distincta intre naos si pronaos. Pridvorul, socotit multa vreme un adaos ulterior, s-a dovedit parte integranta a monumentului si, ca vechime, este primul in Moldova. Prin restaurarile din 1954-1961 turla a fost adusa la forma sa initiala, alcatuind un singur element vertical din varf pana la soclu, incadrat de celelalte parti ale cladirii, acoperite separat.
Sistemul de boltire poate fi considerat ca o sinteza a procedeelor constructive specific moldovenesti. Bolta pronaosului cu cele doua calote sferice, cu arcele sale sprijinite pe sase pilastri alcatuiti din colonete subtiri, dar mai ales bolta naosului cu dimensiunile sale monumentale, impresioneaza prin multitudinea si, prin rigurozitatea functionala a elementelor componente. Bolta naosului este dominata de turla Pantocratorului, inchisa cu o calota sferica la partea superioara. Inaltul tambur cilindric al turlei este sprijinit pe patru arce asezate oblic peste cele patru arce mari inferioare scoase in consola. Din cauza lungimii naosului, acestea din urma sunt dublate spre est si vest de un al doilea rand de arce mari.
Cercetarile efectuate pana in prezent au impus concluzia ca, spre sfarsitul domniei lui Stefan cel Mare, biserica "Inaltarea Domnului" a Manastirii Neamt a fost impodobita cu picturi. Din pacate, veacurile, incendiile si momentele de grea cumpana prin care a trecut Manastirea Neamt au pricinuit deteriorarea zugravelilor, impunand interventii ulterioare pentru reliefarea formelor si improspatarea culorilor. Desi culorile nu mai au stralucirea si prospetimea inceputurilor, iar formele se estompeaza sub patina vremii, aceste zugraveli reusesc sa puna in evidenta acea sinteza dintre tusa grava a canoanelor picturii bizantine si libertatea imaginativa a spiritului popular, care confera originalitate si perenitate tuturor creatiilor din aceasta perioada de adevarat prerenascentism moldav. Dovada o fac si fragmentele de pictura exterioara ce s-au pastrat pe suprafetele a 11 ocnite mari si 17 mici de pe fatada sudica a bisericii. Sunt portrete de ingeri, prooroci, apostoli si ierarhi realizate in prima jumatate a secolului al XVI-lea si care impodobeau, cele doua siruri de ocnite din registrul superior al constructiei, sporind nota de echilibru si eleganta a acesteia.
Acest tezaur de arta plastica medievala este intregit de pictura existenta in gangul clopotnitei lui Alexandru cel Bun. Desfasurata pe o lungime de aproximativ 8 m chiar la intrarea in incinta, aceasta fresca poate trece neobservata, desi este considerata ca fiind una dintre cele mai interesante si valoroase creatii ale genului. Realizata in secolul al XV-lea, a suferit si ea - de-a lungul veacurilor - unele interventii si retusari, cele mai consistente fiind datorate, acelorasi Chitascul si Suliman. Valoarea ei a ramas nealterata si rezida atat din caracterul ei istorico-documentar, cat si din continutul filosofico-religios exprimat cu mijloace artistice dintre cele mai sugestive. Unele scene si detalii de costum ne introduc in atmosfera specifica secolului al XV-lea, oferindu-ne pana si forma originara a Bisericii "Inaltarea Domnului". Alte segmente ale zugravelii aduc in prim-plan monumente si personaje din Vechiul si Noul Testament.
Fiind unul dintre cele mai vechi si mai importante asezaminte monahale din Moldova si din tara, Manastirea Neamt se va afirma, inca din secolul al XVI-lea, ca o fecunda vatra de cultura romaneasca.
In veacul al XV-lea Manastirea Neamt era detinatoarea unei fecunde scoli de caligrafi, copisti si miniaturisti, care au lasat posteritatii lucrari de o exceptionala valoare istorica, liturgica si artistica. Cel mai vechi manuscris care se pastreaza la Manastirea Neamt este un Tetraevanghel scris pe pergament la finele veacului al XIV-lea. Multe altele, copiate si impodobite la Neamt se pastreaza in Biblioteca Academiei Romane sau in alte biblioteci si muzee din tara si strainatate. La Muzeul de Arta al Romaniei se pastreaza renumitul Epitaf, realizat in 1437 de egumenul Silvan, iar Tetraevanghelul scris de Gavriil Uric in 1429 a ajuns tocmai dincolo de Canalul Manecii, constituind una dintre piesele de referinta ale Bibliotecii Bodleyana din Oxford.
In afara incintei, dar in complexul mai larg al Manastirii Neamt s-au mai pastrat si alte monumente, printre care se numara si Biserica Bogoslov situata in cimitir.
De sub zidurile Manastirii Neamt se naste un drum ce urca tapsanul dinspre Vovidenie, despartind doua siruri de brazi falnici. Acolo sus, deasupra unui iaz cu malurile napadite de salcii, venea adesea Mihail Sadoveanu cu gand de odihna si de implinire a unor pagini ramase mai demult neterminate. In amintirea sa, la 26 iunie 1966 a fost inaugurata Casa memoriala "Mihail Sadoveanu" intr-o constructie ridicata in 1937 de Visarion Puiu, Mitropolit al Bucovinei in perioada 1935-1940. Casa, oferita de obstea Manastirii Neamt pentru a folosi marelui nostru scriitor, imbina valoarea sentimentala si istorico-literara conferita de prezenta sadoveniana cu certe calitati arhitecturale, inspirate din specificul vechilor constructii din zona.

21. Manastirea Secu
Asezata intr-o fermecatoare poiana ce se intinde la poalele Muntelui Vasan, protejata din toate partile de inaltimi impadurite, Manastirea Secu are aspectul unei impresionante fortarete, fiind inconjurata de ziduri impunatoare ce se imbina la colturile incintei cu puternice turnuri de aparare.
Din punct de vedere constructiv, Manastirea Secu face parte din categoria asezamintelor monastice fortificate. Ziduri puternice cu turnuri patrate inchid o incinta dreptunghiulara, pe laturile careia se insira chiliile cu etaj si toate celelalte constructii specific manastiresti. Un turn-clopotnita impunator prin masivitatea si inaltimea sa acopera intrarea situata la apus, iar in mijlocul complexului arhitectural troneaza cu autoritate si eleganta ctitoria lui Nestor Ureche.
Construita din piatra si caramida de catre mesteri locali si din Tara Romaneasca, biserica mare cu hramul "Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul" prezinta un plan foarte apropiat de specificul moldovenesc, dar in arhitectura sa intalnim si notabile influente muntenesti, care sunt mai pregnante in sistemul de boltire si in sprijinirea turlelor. Decoratia exterioara se axeaza pe existenta unui brau median, incadrat de doua randuri de caramizi dispuse "in zimti" si care imparte intreaga suprafata in doua mari registre: cel superior, acoperit de un sir de ocnite alungite, cu arcul de sub cornisa bine pronuntat, si cel inferior, cu ocnite mai mari si mai putin dense. In interior, cupolele nu mai sunt asezate pe cunoscutele arce in diagonala, specifice stilului moldovenesc, ele sprijinindu-se direct pe arcele masive ale naosului si pronaosului, iar cele doua turle se inalta din mijlocul unor platforme octogonale, care fragmenteaza linia mediana a acoperisului. Intre pronaos si naos este bine delimitata incaperea gropnitei, unde se afla mormintele lui Nestor Ureche si a sotiei sale Mitrofana, iar intr-o nisa exterioara zidului sudic al bisericii s-a pastrat mormantul vestitului mitropolit-carturar Varlaam Motoc.
In indelungata sa existenta, biserica principala a Manastirii Secu a suferit numeroase restaurari, adaugiri si modificari, dar a fost adusa cat mai aproape de forma sa initiala in urma lucrarilor care au inceput in anul 1966 si au continuat pana in 1984.
Ca toate celelalte asezaminte monahale din tara noastra, Manastirea Secu a constituit si un important centru de cultura din care au izvodit numeroase creatii de arta si spiritualitate romaneasca.
Colectia muzeala a Manastirii Secu este, una dintre cele mai bogate si valoroase, reunind un mare numar de obiecte liturgice, icoane vechi si broderii, adevarate capodopere ale genurilor respective. Din acest remarcabil patrimoniu, ne rezumam sa atragem atentie asupra crucii imbracate in argint si care dateaza din 1582, a celor doua cadelnite de argint aurit, a catuilor cu decoratiuni in filigran, adverei realizate in fir de aur si argint si a celorlalte obiecte donate de ctitori la inceputul secolului al XVII-lea. O piesa deosebita, cu impresionante calitati artistice, este Epitaful ornamentat cu perle si pietre pretioase, din inscriptia caruia rezulta ca a fost lucrat in anul 1608 de catre monahia Filoteia din Constantinopol, sub ingrijirea lui Nestor Ureche si a sotiei sale Mitrofana. Se remarca de asemenea Litierul de argint aurit, cu dense decoratiuni in filigran, daruit manastirii in 1834 de catre Sofronie Miclescu, pe atunci Episcop al Husilor, creatie ce pune in evidenta nivelul inalt la care ajunsese arta prelucrarii metalelor pretioase din Moldova primei jumatati a secolului al XIX-lea.

22. Manastirea Sihastria
Biserica "Nasterea Maicii Domnului" a Manastirii Sihastria are un plan triconc, cu o turla pe naos, fiind construita in stil clasic moldovenesc, dar fara soclu si contraforturi, avand absida rasariteana mai alungita decat absidele laterale. Pridvorul deschis, sustinut de sase coloane si situat la extremitatea vestica in axul edificiului, a fost adaugat cu prilejul lucrarilor din 1837 si este acoperit de doua calote sferice paralele. Alte doua calote similare acopera pronaosul, in timp ce bolta cilindrica a naosului este sustinuta de arcele piezise tipic moldovenesti.
Pictura interioara, executata de zugravi locali in tempera in anul 1825, cuprinde unele scene vadit influentate de zugravelile Manastirii Sucevita, si a fost restaurata in 1975-1976 de pictorul Gheorghe Zidaru. In aceeasi perioada, acelasi pictor, ajutat de Vartolomeu Florea a realizat si zugraveala al fresco din pridvorul bisericii. Catapeteasma, sculptata si pictata in 1827 reproduce si unele portrete din pictura murala.
In 1837 s-au construit chiliile de pe laturile est si nord, impreuna cu Paraclisul "Sfintii Parinti Ioachim si Ana" care a cazut prada incendiului din vara anului 1941 si a fost refacut in forma actuala in 1946. Reconstruit in forma actuala in 1946, paraclisul din coltul sud-estic al incintei nu prezinta calitati arhitectonice deosebite, avand un plan triconc si o turla octogonala pe naos. Stranele si celelalte piese de mobilier din interior, precum si catapeteasma lucrata in lemn de stejar in anul 1947, retin atentia ca adevarate creatii sculpturale cu incontestabila valoare artistica. Valorificand nesecata sursa a ornamenticii populare locale, autorii sculpturilor din acest paraclis au reusit sa creeze lucrari de o fastuozitate discreta, care imbina in mod original motivele traditional-folclorice cu cele din repertoriul sculpturii bisericesti. La nivelul artistic al sculpturilor din Paraclis se ridica si pictura interioara executata de Irineu Protcencu, stabilit la Manastirea Sihastria in 1947, un mare artist, el a pictat in 1947 cele 54 de icoane din catapeteasma, iar in anii 1949-1953 executa exceptionalele scene si portrete care impodobesc naosul si pronaosul. Intreaga desfasurare a picturii, in care se imbina elemente renascentiste si bizantine, poarta amprenta personalitatii sale, remarcandu-se prin acuratete tehnica, printr-o vibranta imbinare a culorilor si certa originalitate. Cina cea de taina din catapeteasma, Intrarea in Ierusalim si Inaltarea la cer din naos, Nasterea Domnului si Predica de pe munte de la baza turlei, Sfanta Treime care acopera calota pronaosului si chiar Vindecarea bolnavilor care a ramas neterminata pe peretele vestic, dau masura unui talent in plina maturitate, deseori straluminat prin fulgerari de geniu.
In biblioteca manastirii, care cuprinde peste o mie de volume, s-au pastrat si unele vechi tiparituri din secolele XVII si XVIII, printre care Indreptarea legii aparuta la Targoviste in 1743, Biblia de la Blaj din 1795, o Evanghelie tiparita la Ramnicu Valcea in 1746, un Penticostar tiparit in 1743 la Bucuresti si altele. Dincolo de vechimea si valoarea lor literara, aceste carti demonstreaza existenta unor permanente schimburi culturale intre cele trei tari romanesti, care au contribuit decisiv la realizarea unitatii de limba si constiinta a poporului nostru. Se mai pastreaza, un mare numar de carti aparute in secolul trecut la Manastirea Neamt. Patrimoniul cultural-artistic al Manastirii Sihastria este fericit intregit de mai multe lucrari ale pictorului-calugar Irineu Protcencu. Dintre cele 50 de icoane pe care acesta le-a zugravit pe lemn sau pe panza este greu sa detasezi pe cele mai reusite, toate dovedind surprinzatoarea pricepere a autorului in dozarea si imbinarea culorilor, in reliefarea detaliilor si, in caracterizarea psihologica a fiecarui personaj.

23. Cetatea Neamt
Situata in partea de nord-est a judetului Neamt, la o departare de cca. 46 de km de resedinta acestuia si in imediata apropiere a orasului Tg. Neamt, Cetatea Neamt face parte din categoria monumentelor medievale de valoare exceptionala din Romania. Aparitia si existenta sa sunt strans legate de istoria locului, a carei vechime coboara cu aproximativ sapte milenii in negura timpului.
Numai in microregiunea in care se situeaza Cetatea Neamt, atat de generoasa din punct de vedere a conditiilor de mediu natural, se gasesc un numar de peste 100 de situri arheologice si obiective de arhitectura care corespund tuturor epocilor si culturilor atestate in estul tarii noastre. Cele mai vechi urme de locuire, apartinand culturii StarÄ?evo-Cris, au fost puse in evidenta la Lunca-Vanatori si Oglinzi-Raucesti, pe versantul estic al Culmii Plesului, la doar cativa kilometri de Cetatea Neamt. Atrase de izvoarele de slatina care se gasesc in apropiere, comunitatile de agricultori si crescatori de vite din neoliticul timpuriu au exploatat intens apa sarata, asa cum au facut si populatiile care s-au succedat, atat pentru consumul cotidian propriu, cat si in scopul obtinerii sarii cristalizate care era transmisa catre triburile aflate la departare. Pentru mileniul urmator sunt atestate vestigii ale culturilor ceramicii liniare si Precucuteni la Lunca, Oglinzi, Tarpesti, Topolita s.a., pentru ca ulterior sa se remarce un numar mare de asezari ale culturii Cucuteni, cea mai stralucita civilizatie a Europei Vechi. Dupa o perioada framantata, generata de patrunderea unor triburi de origine estica si nord-estica, in apropierea orasului de pe apa Ozanei si chiar pe locul Cetatii Neamt sunt prezente comunitati ale epocii bronzului tracic.
Dupa mijlocul veacului al XIV-lea, vechile asezari din depresiunea Neamt cunosc o revigorare economica, activitatile productive si schimburile comerciale permitand transformari esentiale in statutul localitatilor. Indeosebi dupa formarea statului medieval moldovenesc se constata o crestere a numarului asezarilor rurale, sunt atestate documentar si arheologic curtile boieresti, iar interesul domniei pentru aceasta zona devine tot mai evident.
Numele cetatii provine, probabil, de la hidronimul de "Neamt" pe care il poarta raul care curge pe sub poala muntelui si de la care si-au luat numele orasul si manastirea din apropiere. Mult timp centrul politic al regiunii a fost orasul de pe apa Neamtului unde parcalabii cetatii erau sefii administrativi, militari si judecatoresti, numele de Neamt extinzandu-se apoi asupra tinutului si judetului. Filiatia toponimelor de "Neamt" de la numele apei, afluent de dreapta al Moldovei, pare a fi identica cu cea de la Suceava, unde orasul, cetatea si tinutul si-au luat numele de la apa Sucevei.
Locul pentru amplasarea Cetatii Neamt a fost ales in mod fericit, intrucat Culmea Plesului asigura, prin pozitia sa naturala, mari posibilitati de aparare. Stanca Plesului apare ca un pinten cu plan in forma aproximativ triunghiulara, desprins de varful Cerdac, cu inaltimea de circa 480 m fata de nivelul marii si de 80 m fata de nivelul apei Neamtului.
Planul cetatii are aspectul unui patrulater cu laturi inegale, adaptat dupa teren. Daca intre latura de nord si cea de sud diferenta nu este decat de un metru, intre latura de est si cea de vest diferenta este mult mai mare - 7m. S-a apreciat ca planul cetatii de la Neamt, ar fi suferit o influenta polono-lituaniana prin cetatile Coriatovicilor din Podolia sau Diosgör din Ungaria. Specific pentru Cetatea Neamt este faptul ca turnurile de aparare, din cele patru colturi, n-au fost plasate in exteriorul zidurilor, ci au fost incadrate direct in scheletul de ziduri, si aceasta pentru ca fortificatiile naturale de pe trei laturi nu permiteau constructia lor in exterior. Initial, fortul musatin avea inaltimea de circa 12-15 m, cu o grosime apreciabila, de aproape 3 m. Zidurile sunt sustinute si consolidate in exterior de 18 contraforti puternici de forma prismatica, care corespund pe directia zidurilor interioare. Intrarea in cetate se facea pe "poarta musatina" de la mijlocul zidului de nord.
Analiza compozitiei mortarului arata ca acesta a fost facut dintr-un var hidraulic in amestec cu nisip, microprundisuri, caramida sfaramata si praf de mangal, care au alcatuit un liant foarte rezistent. Pe anumite portiuni de zid, supuse mai mult actiunii agentilor naturali, se poate vedea ca mortarul a rezistat chiar mai bine decat piatra.
Incaperile au avut de-a lungul veacurilor si alte destinatii. In decursul timpului unele dintre incaperi au suferit o serie de modificari, pentru a putea fi adaptate noilor cerinte si o mare parte a spatiilor au fost tencuite, varuite si mobilate spre a raspunde nevoilor locatarilor.
In moluzul din daramaturi s-au descoperit, numeroase fragmente de teracote simple sau smaltuite, cu elemente decorative interesante: dragonul, capul de bour, pomul vietii, cavaleri medievali, cu elemente decorative vegetale si geometrice, care provin de la sobele din diferitele incaperi, ceea ce dovedeste atat interesul pentru confort, cat si pentru estetic.
Fantana din curtea interioara, cu o adancime apreciabila, care a fost sapata partial cu prilejul lucrarilor de restaurare, pare a fi un adevarat depozit arheologic, nevalorificat din punct de vedere stiintific. In curtea interioara, ca si in cea exterioara, au fost unele constructii usoare, ale caror urme au disparut in mare parte. Sapaturile arheologice au scos la iveala, ca in curtea exterioara, langa zidul din partea dreapta a portii musatine, a existat un cuptor, care dupa materialul ceramic databil dovedeste ca a functionat spre sfarsitul veacului al XVII-lea.
In legatura cu podul de acces in cetate, ale carui dimensiuni au suferit modificari in timp, detinem informatia ca avea lungimea de 80 picioare si largimea de 12 picioare la sfarsitul secolului al XVII-lea. Cand au intrat polonezii in cetate, la 1691, acesta nu mai era functionabil, motiv pentru care si intrarea se facea pe o poteca prin partea de nord-vest. Este posibil ca podul sa fi fost distrus inca din 1674, din initiativa lui Dumitrascu Cantacuzino.

Informatii culese si prelucarte din urmatoarele surse:

1. V.Gherasim, I., Marin, ’’ Piatra Neamt - Monografie’’, Bucuresti, 1972, pag. 9-14, pag. 28-44, pag. 55-60.
2. Marcel, Dragotescu ’’ Mic indreptar turistic - Piatra Neamt’’, Editura Sport Turism, Bucuresti, 1980, pag. 23-27, pag. 44-47, pag. 110-124.
3. Dumitru, Rus, ’’Locuri si legende geografice romanesti’’, Editura Emia, Deva, 2001,pag. 17-19,pag. 29, pag.164-165, pag. 168.